Program de lucru birou recepție si programări la consultații :L-V 9.00-17.00

Program de lucru birou recepție si programări la consultații :L-V 9.00-17.00

În dimineața conferinței de presă care a avut loc ieri, echipa de neurochirurgie cerebrală condusă de Dr. Sergiu Stoica a operat un caz foarte special. Vrem să vă spunem această poveste pentru că noi am fost –și suntem– profund emotionați și fericiți că totul a decurs bine.

(Nu vom folosi numele real – din motive pe care le veți înțelege citind ceea ce urmează.)

Vlăduț are șapte anișori. La fel ca majoritatea băiețeilor de vârsta lui, el este pasionat de mașinute. La fiecare consultație a adus una din mașinuțele preferate. Privindu-l cum se joacă, ai fi putut jura că vizita la medic este una conjuncturală – poate doar pentru a-și însoți părinții, și a le rezolva problemele de adulți.

Neimplicarea lui Vlăduț în propriile probleme medicale nu este întâmplătoare. La vârsta de doi ani și jumătate, Dr. Sergiu Stoica l-a operat pe Vlăduț de o tumoră gigant de 7 centimetri. La vremea respectivă, a fost detectată o a doua leziune, mult mai mică, iar decizia a fost doar de a o supraveghea radiologic în continuare. Luna trecuta însă, medicii au observat o creștere în dimensiuni, drept pentru care abordarea chirurgicală a părut din nou cea mai corectă soluție.

fotografii-lansare-brain-institute-29

În cazul lui Vlăduț, una din principalele griji a tuturor a fost ca el să nu știe că va trece printr-o operație neurochirurgicală complexă – de fapt, să nu știe că ar avea vreo problemă. Singura explicație a fost controlul uzual pe care toți copiii și adulții trebuie să îl facă din când în când. În cazul copiilor, aspectele psihologice sunt cel puțin la fel de importante precum sunt cele clinice; felul în care își construiesc personalitatea depinde în mare măsură de percepția egalității cu ceilalți.

De când s-a internat dimineață, totul a mers impecabil – echipa BRAIN Institute s-a transformat într-o trupă de actori profesioniști. Vlăduț a primit un sedativ „surpriză”, care a permis asistentelor să îi monteze o branulă pe furiș. A urmat anestezia și operația – totul s-a petrecut în timp ce Vlăduț își visa probabil colecția de mașinuțe. Cicatricea, singura urmă pe care operația a lăsat-o, a fost ascunsă în păr – micuță, cvasi-invizibilă.

Câteva ore mai târziu, când s-a trezit, nu era conectat la niciun aparat de monitorizare, fiind în același loc în care adormise de dimineață. A căscat, le-a zâmbit părinților, a coborât din pat, și a mers direct în camera de joacă. În pragul ușii, a apărut o fetiță de vârstă ceva mai mică, la care Vlăduț s-a uitat cu înțelegere și compasiune: „săraca fetiță, probabil că e bolnăvioară”.

Asta explică o parte din zâmbetul pe care Doctorul Stoica l-a afișat la conferința de presă de ieri dimineață. Grija și dragostea pe care o dăruim pacienților se întoarce înapoi înzecit!