Dacriocistita cronică

Dacriocistita cronică

Dacriocistita cronică apare atunci când este înfundat un canal lacrimal iar lacrimile nu se mai scurg normal, lăsând în urmă un ochi înlăcrimat, iritat, cu repetate episoade de conjunctivită rezistentă la tratament.

Canalele lacrimale blocate sunt comune la nou-născuți, dar de obicei se rezolvă fără tratament în primul an de viață. La adulți un canal lacrimal blocat poate fi cauzat de un traumatism, o infecție, o litiaza sau o tumoră.

Un canal lacrimal blocat poate fi corectat aproape întotdeauna. Tratamentul depinde de cauza blocajului și de vârstă.

Semnele și simptomele pot fi cauzate de un canal lacrimal blocat sau de infecția ce se dezvoltă din cauza blocajului. Fiți atenți la:

  • lăcrimarea excesivă
  • inflamația recurentă a ochiului (conjunctivite frecvente, ochi roșu dureros)
  • inflamația dureroasă lângă colțul intern al ochiului
  • exprimarea de mucus sau puroi la nivelul pleoapelor și pe suprafața ochiului la compresia în colțul intern al ochiului
  • vedere încețoșată

Când trebuie să consultăm medicul?
Dacă ochii sunt înlăcrimați și curg, sau sunt continuu iritați, infectați, trebuie să vă faceți o programare la doctor. Unele ducte lacrimale blocate sunt cauzate de tumori ce apasă pe sistemul de drenaj al lacrimilor, iar identificarea rapidă a tumorii poate avea mai multe opțiuni de tratament.

Glandele lacrimale produc majoritatea lacrimilor. Aceste glande sunt localizate în interiorul pleoapei superioare deasupra fiecărui gob ocular. În mod normal, lacrimile curg din glandele lacrimale pe suprafața ochilor. Ele se scurg prin punctele lacrimale localizate în unghiul intern al pleoapelor inferioare și superioare. Pleoapele canaliculi ce deplasează lacrimile spre un sac localizat în peretele lateral al nasului (sacul lacrimal). De acolo, lacrimile se scurg printr-un canal (canalul sau ductul nazolacrimal) în nas.

 

Aparatul lacrimal
Aparatul lacrimal

 

A. glanda lacrimală

B. perforante lacrimale

C. canalicul lacrimal inferior

D. canal (duct) nazolacrimal

E. sac lacrimal

 

 

Un blocaj poate apărea în orice punct al sistemului de drenaj al lacrimilor, de la punctele lacrimale până la nas. Când se întâmplă acest lucru, lacrimile nu se mai drenează corespunzător, determinând ochi înlăcrimați și crescând riscul infecției oculare și al inflamației.

Canalele lacrimale blocate pot apărea la orice vârstă sau pot fi prezente încă de la naștere (congenitale). Cauzele sunt reprezentate de:

  • Blocaj congenital. Mulți nou-născuți se nasc cu ductele lacrimale înfundate. Sistemul de drenaj al lacrimilor poate să nu fie dezvoltat complet sau pot fi anormalități ale ductelor. O membrană subțire rămâne câteodată peste deschiderea canalului nasolacrimal în nas, în cazul ductelor lacrimale blocate congenital; aceasta se deschide câteodată spontan în prima sau a doua lună de viață.
  • Schimbări legate de viață. De-a lungul vieții, deschiderile punctiforme se pot îngusta cauzând un blocaj parțial ce îngreunează fluxul lacrimilor spre nas, rezultând lăcrimare cronică. De asemenea, poate apărea și blocajul complet al deschiderilor punctiforme.
  • Infecții sau inflamații oculare. Infecțiile sau inflamațiile cronice ale ochilor, ale sistemul de drenaj al lacrimilor sau ale nasului pot determina blocarea ductelor lacrimale.
  • Leziuni faciale sau traume. O leziune la nivelul feței poate cauza distrugeri osoase lângă sistemul de drenaj, întrerupând fluxul normal al lacrimilor prin canalele lacrimale.
  • Tumori. Tumorile nazale, sinusale sau ale sacului lacrimal pot apărea de-a lungul sistemului de drenaj al lacrimilor, pe care ulterior îl blochează dacă acestea cresc în dimensiuni.
  • Medicamente topice. Rar, utilizarea de lungă durată a anumitor medicamente topice, ca de exemplu cele folosite pentru tratarea glaucomului, poate determina un duct lacrimal blocat.
  • Tratamente pentru cancer. Un duct lacrimal blocat poate apărea ca efect secundar al medicației chimioterapice sau al radioterapiei pentru cancer.

Pentru diagnosticarea dacriocistitei cronice, medicul oftalmolog efectuează un examen ocular și câteva teste pentru a analiza cum drenează lacrimile. De asemenea, medicul ORL-ist va analiza interiorul nasului pentru a determina dacă sunt modificări de structură ale căilor nazale ce cauzează o obstrucție. Dacă se suspectează un duct lacrimal blocat, pot fi realizate alte teste pentru a determina localizarea blocajului și pentru a alege cea mai bună metodă de tratament.
O parte dintre testele folosite pentru a diagnostica ductul lacrimal blocat sunt:

  • Test de drenaj al lacrimilor. Denumit și testul de dispariție a fluoresceinei, acest test măsoară cât de rapid se scurg lacrimile. O picatură dintr-un colorant special este plasată în fiecare ochi; dacă după cinci minute de cliplire normală rămâne suficient colorant în ochi, poți avea un canal lacrimal blocat.
  • Irigare și sondare. Doctorul poate spăla sistemul lacrimal cu o soluție salină pentru a verifica cum drenează, poate folosi instrumente speciale (dilatatoare) pe care le inserează prin micile orificii din unghiul intern al ochiului (puncte lacrimale) pentru a verifica dacă există blocaje. În timpul sondării, de obicei punctele se dilată și, dacă problema este simpla îngustare a punctului lacrimal, această procedură o poate rezolva foarte simplu.Teste imagistice oculare. Aceste teste includ dacriocistografia sau dacrioscintigrafia. Pentru aceste proceduri, o substanță de contrast este deplasată de la punctele lacrimale din unghiul intern al ochilor prin sistemul de drenaj al lacrimilor. Apoi, cu ajutorul unei radiografii, al unei tomografii computerizate sau al rezonanței magnetice nucleare sunt prelevate imagini pentru a identifica sediul sau cauza blocajului.

Cauza ductelor blocate va determina tratamentul corespunzător. Dacă se suspectează o infecție, doctorul oftalmolog va prescrie picături cu antibiotic. Dacă o tumoră cauzează blocarea căilor lacrimale, tratamentul se va concentra pe formațiunea respectivă. Tumora poate fi îndepărtată prin intervenție chirurgicală sau, în anumite cazuri, doctorul vă poate recomanda un tratament pentru micșorarea acesteia.

Opțiunile de tratament pentrru căile lacrimale blocate non-tumoral variază de la simpla lor observare până la chirurgie.

 

 

Tratamentul conservator

Mulți bebelusi care se nasc cu căile lacrimale blocate se vindecă fără niciun tratament. Acest lucru se întâmplă odată cu maturarea sistemului de drenaj al lacrimilor din prima lună de viață. Dacă ductul lacrimal blocat al copilului nu se rezolvă de la sine, doctorul poate recomanda realizarea unui masaj special. Efectuat de câteva ori pe zi, acest masaj ajută la deschiderea membranei ce blochează fluxul lacrimilor.

În cazul unei leziuni faciale ce blochează ductele lacrimale, doctorul poate sugera un tratament conservator. Această recomandare ține cont de faptul că,  în timp ce leziunea se vindecă, edemul se remite și căile lacrimale se pot debloca singure.  Acest lucru se întâmplă de obicei la câteva luni de la traumatism.


Tratamentul minim invaziv

Când nou-născuții sau copii mici au nevoie de un tratament pentru căile lacrimale blocate, opțiunile minim-invazive sunt adesea folosite. Aceste proceduri pot fi eficiente de asemenea pentru adulții cu puncte lacrimale îngustate sau pentru cei cu ducte lacrimale parțial blocate.

  • Dilatarea, sondarea și irigarea

Această tehnică este folosită pentru deschiderea ductelor lacrimale blocate congenital la majoritatea nou-născuților. Procedura poate fi realizată sub anestezie generală la copiii foarte mici.

În primul rând, doctorul lărgește deschiderile punctiforme cu un instrument special de dilatare și apoi inserează o sondă mică prin punctul lacrimal și în căile lacrimale. Doctorul dirijează sonda până la deschiderile căilor lacrimale în cavitatea nazală, câteodată realizând un sunet atunci când penetrează membrana exterioară. Sonda este înlăturată și sistemul de drenaj al lacrimilor este irigat cu soluție salină pentru a înlătura și blocajul rămas.

Pentru adulții cu puncte lacrimale parțial îngustate, o procedură similară poate fi realizată în cabinetul doctorului. Căile lacrimale sunt irigate și desfundate, în timp ce punctele lacrimale sunt dilatate. Dacă problema este legată de o îngustare parțială a deschiderii punctelor lacrimale, această procedură va rezolva temporar simptomatologia.
Picăturile cu antibiotic pot fi prescrise pentru orice infecție. Dacă irigarea și dilatarea nu funcționează sau dacă beneficiile dilatării sunt doar temporare, chirurgia poate fi necesară pentru a deschide punctele lacrimale îngustate.Câteodată este necesară o incizie mică la nivelul deschiderii punctelor lacrimale.

  • Dilatarea cu cateter cu balon

În cazul în care căile lacrimale sunt blocate de cicatrici, inflamații sau alte probleme dobândite, dilatarea cu cateter cu balon poate ajuta la deschiderea blocajului.

Această procedură se realizează cu anestezie generală prin intermediul unui tub (cateter) cu un balon dezumflat localizat la vârf care este condus prin canalul nazolacrimal spre nas. O pompă este utilizată pentru a umfla și a dezumfla balonul de câteva ori, câteodată prin deplasarea de-a lungul sistemului de drenaj.

Procedura este mai eficientă la nou-născuți și copii, dar poate fi folosită, de asemenea, la adulții cu blocaj parțial.

  • Stentarea

Realizată sub anestezie generală, procedura constă în introducerea printr-un punct sau prin ambele puncte lacrimale din colțul intern al ochiului a unui tub subțire din silicon sau poliuretan. Aceste tuburi sunt apoi introduse prin sistemul de drenaj al lacrimilor spre nas. O mică buclă a tubului va rămâne vizibilă la nivelul unghiului intern al ochiului, aceste tuburi fiind păstrate astfel timp de 3 luni înainte de a fi înlăturate. Posibile complicații includ inflamația din cauza prezenței tubului.

 

Chirurgia

Chirurgia este de obicei recomandată la copiii mai mari sau la adulții care au nevoie de un astfel de tratament. Chirurgia reprezintă, de asemenea, o soluție la nou-născuții sau copiii mici care nu au fost tratați cu succes cu ajutorul metodelor non-invazive.

Chirurgia folosită în mod obișnuit pentru tratarea căilor lacrimale blocate este dacriocistorinostomia. Această procedură reconstruiește traiectul de drenaj al lacrimilor spre nas. În primul rând este necesară o anestezie generală. Chirurgul accesează sistemul de drenaj al lacrimilor și apoi creează o nouă conexiune între sacul lacrimal și nas. Această nouă rută șuntează ductul ce golește lacrimile la nivelul nasului (canalul nazolacrimal), care este cel mai frecvent loc de blocaj al căilor lacrimale.

Pașii intervenției diferă, depinzând de localizarea și extensia blocajului și de experiența și preferințele chirurgului astfel:

  • Externă

Dacriocistorinostomia externă era folosită în mod obișnuit în trecut de oftalmologi pentru deschiderea căilor lacrimale blocate. În timpul anesteziei generale, chirurgul realizează o incizie în lateralul nasului, lângă localizarea sacului lacrimal. După conectarea sacului lacrimal la cavitatea nazală și plasarea unui stent în nouă cale, chirurgul închide incizia tegumentară cu câteva suturi. Metoda este veche și în lumea civilizată s-a renunțat la ea datorită cicatricii inestetice care apare pe peretele lateral al nasului.

  • DACRIOCISTORINOSTOMIA ENDOSCOPICĂ TRANSNAZALĂ

Aceeași procedură de șuntare poate fi realizată folosind instrumentar de endoscopie. În locul realizării unei incizii faciale, chirurgul ORL-ist folosește o cameră conectată la o optică specială și alte instrumente speciale de mici dimensiuni ce se inseră prin fosa nazală corespunzatoare. Uneori, este introdusă o lumină cu fibră optică prin punctele lacrimale pentru a lumina zona chirurgicală.

Fig. 2: Deschiderea endoscopică a sacului lacrimal stâng – vedere cu tijă endoscopică de 700
Fig. 2: Deschiderea endoscopică a sacului lacrimal stâng – vedere cu tijă endoscopică de 700

Beneficiile metodei constau în faptul că nu există incizie sau cicatrice externă și cicatrizarea este mult mai rapidă decât în cazul metodei clasice. Este nevoie de un chirurg otorinolaringolog cu o instruire specială in chirurgia endoscopică rinosinuzală, iar rata de succes a acestei intervenții se apropie de 95%.

Pentru că lacrimile nu se scurg cum trebuie, cele care rămân în sistemul de drenaj stagnează, determinând creșterea bacteriilor, a virusurilor sau a fungilor. Aceste organisme pot determina infecții și inflamații recurente ale ochilor. Orice parte a sistemului de drenaj al lacrimilor, incluzând sistemul de curățare de deasupra suprafeței ochiului (conjunctiva), poate deveni inflamată sau infectată din cauza ductului lacrimal blocat.

După chirurgia pentru un canal lacrimal, pacientul va folosi un spray cu decongestionant nazal și picături topice pentru ochi pentru a preveni infecțiile și a reduce inflamația postoperatorie.