Polipoza nazală

Polipoza nazală

Polipii nazali sunt formațiuni moi, nedureroase, necanceroase, ce cresc și obstruează căile nazale și sinusurile. Aceștia atârnă ca niște ciorchini de struguri și se formează în urma inflamației cronice a mucoasei. Cauzele apariției polipilor sunt necunoscute în totalitate, dar un rol important îl au terenul alergic, infecțiile recurente, sensibilitatea la medicamente sau anumite boli autoimune.

Polipii nazali de mici dimensiuni pot să nu determine simptome. Cei de dimensiuni crescute sau grupurile de polipi pot bloca căile nazale și pot determina probleme de respirație, pierderea mirosului și infecții frecvente rinosinusale.

În general, polipii nazali afectează adulții si bătrânii, dar (foarte rar) pot fi întâlniți și la copii. Trebuie să facem diferența dintre polipoza nazală a adultului și „polipii copiilor” care se referă la inflamația cronică a vegetațiilor adenoide și care nu au nici o legătură cu boala descrisă aici.

Tratamenul medicamentos poate micșora în volum polipii rinosinusali și foarte rar poate să determine dispariția lor. Protocolul modern include tratamentul chirurgical endocopic prin care, de cele mai multe ori, polipii pot fi înlăturați în totalitate. Din păcate, boala este recidivantă și în multe cazuri, după câțiva ani, polipii reapar. Tratamentul medicamentos corect efectuat postoperator poate să inhibe reapariția polipilor pentru o perioadă mai lungă de timp.

Polipii nazali sunt asociați cu inflamația mucoasei căilor nazale și a sinusurilor ce durează mai mult de 12 săptămâni (rinosinuzita cronică polipoasă este termenul medical corect utilizat). Cu toate acestea, este posibilă existența sinuzitei cronice fără polipi nazali.

Polipii nazali sunt moi și nu se simt;  dacă sunt mici, pacienții nu sunt conștienți de prezența lor. Polipul mai mare sau grupurile de polipi pot bloca căile nazale și sinusurile.

Semnele comune și simptomele sinuzitei cronice cu polipi nazali includ:

  • secreții nazale abundente (rinoreea),
  • obstrucția nazală persistentă,
  • scurgeri rinofaringiene (scurgeri posterioare, prin spatele nasului),
  • scăderea sau absența mirosului,
  • scăderea sau pierderea simțului gustului,
  • durere facială sau durere de cap, durere la nivelul arcadei dentare superioare, prezența presiunii la nivelul frunții și a feței,
  • ronhopatia cronică (sforăit),
  • mâncărimi la nivelul nasului.

Când trebuie să consultăm un doctor?

Trebuie consultat un doctor dacă simptomele durează mai mult de 10 zile. Simptomele sinuzitei cronice sau ale polipilor nazali sunt similare multor boli, inclusiv virozei banale.

Trebuie mers de urgență la medic dacă întâmpinați:

  • dificultate brusc instalata în respirație,
  • agravarea bruscă a simptomelor,
  • vedere dublă, scăzută sau limitarea mișcărilor globilor oculari,
  • edem masiv în jurul ochilor,
  • cefalee ce se accentuează brusc, însoțită de febră ridicată sau de imposibilitatea de aplecare a capului în față.

Oamenii de știință nu au determinat pe deplin cauzele apariției polipilor nazali. Nu este clar de ce unii oameni dezvoltă inflamația cronică, sau de ce inflamația dezvoltată determină formarea polipilor la unii pacienți și la alții nu. Inflamația apare în spațiul producător de fluid (membrana mucoasei) a nasului și a sinusurilor. Există dovezi că persoanele care dezvoltă polipi au un răspuns al sistemului imun diferit și alți markeri chimici în membrana mucosei decât cei care nu dezvoltă polipi.

Polipii nazali se pot forma la orice vârstă, dar cel mai adesea se întâlnesc la adulții tineri și la cei de vârstă mijlocie. Se pot forma oriunde în sinusuri și în căile nazale dar apar de regulă în zona unde sinusurile de lângă ochi și din zona obrazului drenează în fosa nazală printr-un canal (complex osteomeatal).

Doctorul poate pune un diagnostic bazat pe simptomele dumneavoastră, un examen fizic general și examinarea nasului. Polipii pot fi vizibili cu ajutorul unui simplu instrument de iluminare.

Alte teste de diagnostic includ:

  • Endoscopia nazală. Un tub subțire, flexibil sau rigid (fibroscop sau endoscop) cu o lumină cu fibră optică și o videocameră atașată, inserat prin nas îi permite doctorului să realizeze o examinare detaliată a interiorului nasului, deschiderile fiziologice ale sinusurilor și, uneori, interiorul sinusurilor. Procedura este, de asemenea, cunoscută ca rinoscopie endoscopică. Efectuate corect, aceste manevre nu produc nici o durere și nici disconfort semnificativ. Prin acest examen se poate diagnostica corect polipoza nazală și se poate determina stadializarea bolii.
  • Studii de imagistică. Imaginile obținute prin tomografie computerizată (CT) sau rezonanță magnetică nucleară (RMN) îl ajută pe doctor să vizualizeze mărimea și localizarea polipilor în zonele mai profunde ale sinusurilor și să evalueze extensia inflamației. Prin aceste studii, doctorul exclude prezența altor posibile obstrucții ale cavității nazale, ca anomaliile de structură sau alte tipuri de tumori canceroase sau necanceroase. În rinosinuzitele cronice polipoase de elecție este examinarea CT.
  • Teste de alergie. Doctorul poate sugera teste cutanate pentru a determina dacă alergiile au contribuit la inflamația cronică. Cu un test cutanat de tip prick, mici picături de agenți alergeni sunt aplicate cutanat pe antebraț sau pe spate. Picăturile sunt lăsate pe piele timp de 15 minute înainte ca doctorul sau asistenta să analizeze tegumentul pentru semne de reacții alergice. Dacă un test cutanat nu poate fi realizat, se pot solicita teste de sânge ce verifică anumiți anticorpi pentru variați alergeni.
  • Testul de fibroză chistică.  Dacă aveți un copil diagnosticat cu polipi nazali, doctorul vă poate sugera testarea pentru fibroză chistică, o boală ereditară ce afectează glandele ce produc mucus, lacrimi, salivă și sucuri digestive. Testul de diagnostic standard pentru fibroza chistică este un test non-invaziv – testul sudorii – ce determină dacă perspirația copilului este mai sarată decât a altor oameni.

Sinuzita cronică, cu sau fără polipi, este o boală ce nu poate fi tratată complet. Este necesar un plan de tratament de lungă durată ce rezolvă simptomele și tratează factorii care contribuie la inflamația cronică.

Scopul tratamentului pentru polipii nazali este reducerea mărimii lor sau eliminarea lor. Tratamentul de primă intenție este medicamentos. Chirurgia se dovedește intotdeauna necesară și, în combinație cu un tratament medicamentos corect efectuat, poate preveni recidivele pentru o perioadă lungă de timp. Din păcate, rinosinuzita polipoasă este o boală recidivantă care in acest moment nu este vindecabilă complet nicaieri in lume.

 

Tratamentul medicamentos polipoza nazală

Tratamentul polipilor nazali începe de obicei cu medicamente ce pot determina scăderea în volum sau dispariția polipilor de mari dimensiuni și include:

  • Corticosteroizi nazali. Doctorul va prescrie un spray cu corticosteroid nazal pentru a reduce inflamația. Acest tratament poate micșora polipii sau, în cazuri foarte  rare, îi poate elimina complet. În România, cel mai frecvent utilizate medicamente sunt: budesonide (Rhinocort Aqua), mometasone (Nasonex) și fluticazonă (Avamys).
  • Corticosteroizi orali și injectabili. Dacă un corticosteroid nazal nu este eficient, pot fi prescriși corticosteroizi orali (prednison, Metilprednisolon), betametazonă orală (Celestamine) sau injectabili (Dexametazona) care pot fi luați în combinație cu un spray nazal. Deoarece steroizii orali sau injectabili au nenumărate efecte secundare, trebuie luați o perioadă scurtă de timp.
  • Altă medicație. Pot fi prescrise medicamente ce tratează bolile care contribuie la inflamația cronică în sinusuri sau pasajele nazale. Acestea pot include antihistaminice pentru a trata alergii sau antibiotice pentru a trata o infecție cronică sau recurentă.

Tratamentul chirurgical / operație polipoza nazală

Dacă tratamentul medicamentos nu micșorează sau nu elimină polipii suficient sau a fost deja utilizat o perioada lunga de timp și nu mai are un efect semnificativ, doctorul vă poate recomanda chirurgia. Tipul de chirurgie sau operația polipozei nazale depinde de mărimea, numărul, localizarea polipilor și de extensia inflamației. Opțiunile chirurgicale sunt reprezentate de:

  • Polipectomie. Polipii mici sau izolati pot fi adesea înlăturați complet folosind un microdebrider (instrument ce taie, fragmentează și extrage țesutul moale). Această procedură, numită polipectomie, este realizată sub control endoscopic cu anestezie generală.
  • Chirurgie endoscopică a sinusurilor. Pentru a înlătura polipii și a corecta problemele din sinusuri care cresc inflamația și dezvoltarea polipilor se poate recurge la intervenții chirurgicale. Procedura decurge astfel: chirurgul introduce în nări un endoscop (o tijă metalică cu diametrul de 3-4 mm ce are în vârf o lumină puternică) conectat la o cameră video, pe care îl ghidează către sinusuri. Se folosesc instrumente miniaturizate, angulate, pentru fiecare sinus în parte și un microdebrider (aparat cu fragmentare și aspirație cu 5000-7000 de rotații/minut) pentru a îndepărta polipii sau alte obstrucții ce blochează fluxul aerului sau al fluidelor din sinusuri. Chirurgul va lărgi deschiderile sinusurilor în cavitatea nazală și va putea pătrunde în fiecare sinus cu videoendoscopul pentru a îndepărta polipii sau acumulările de mucoasă patologică și mucoasa îngroșată care obstrucționează din interior ostiumurile sinusale. Intervenția se va efectua sub anestezie generală.

Polipii nazali pot cauza complicații deoarece ei blochează fluxul aerian normal și drenajul fluidelor din nas și sinusuri, dar și din cauza inflamației cronice ce stă la baza dezvoltării lor. Potențialele complicații sunt:

  • Reacutizări ale astmului. Rinosinuzita cronică poate determina atacuri de astm.
  • Infecții sinusale. Polipii nazali vă pot face mult mai predispuși la infecții sinusale care apar adesea sau devin cronice.
  • Extinderea infecției către orbită. Dacă infecția se extinde către orbită și către nervul optic, poate cauza edemul sau protruzia globului ocular, imposibilitatea mișcărilor globului ocular, scăderea acuității vizuale sau chiar orbirea ce poate deveni permanentă.
  • Meningită. Infecția se poate extinde către membranele și lichidul ce înconjoară creierul și măduva spinării.
  • Cheaguri de sânge. Infecția poate determina probleme în venele ce înconjoară sinusurile, interferând cu aportul de sânge către anumite părți ale creierului și pot determina accidente vasculare.
  • Ținerea sub control a alergiilor și a astmului. Urmați tratamentul recomandat de medic pentru a trata alergiile și astmul. Dacă simptomele nu sunt foarte bine controlate, vorbiți cu doctorul pentru a schimba planul de tratament.
  • Evitarea iritanților nazali. Cât de mult posibil, evitați să respirați substanțe din aer care pot contribui la inflamația și iritația nasului și a sinusurilor (de exemplu alergenii, fumul de țigară, fumul chimic, praf și depuneri fine).
  • Igienă bună. Spălarea pe mâini regulată și riguroasă este cea mai buna metodă de vă proteja împotriva bacteriilor și a infecțiilor virale care pot cauza inflamarea căilor nazale și a sinusurilor.
  • Umidificarea casei. Folosiți un umidificator dacă aerul din casă are tendința de a fi uscat. Acesta ajută la umidifierea căilor de respirație, îmbunătățește fluxul mucusului din sinusuri și ajută la prevenirea blocajului și a inflamației.
  • Folosirea unui spălător sau irigator nazal. Folosiți spray cu apă salină pentru a curăța căile nazale pentru a ajuta la fluxul mucusului și înlăturarea alergenilor și/sau a altor iritanți.

După chirurgie veți urma un tratament cu spray nazal cu corticosteroizi pentru a ajuta la prevenirea recidivelor polipilor nazali. De asemenea, doctorul recomandă folosirea apei saline pentru a promova vindecarea după chirurgie.