Pentru urgențe medicale

Program de lucru call center:

(L-V: 8:00-20:00 | S: 8:00-14:00)

Chirurgia pentru Craniofaringiom

Craniofaringiomul este o tumoră benignă rară, situată la nivelul bazei craniului, aproape de glanda hipofiză și nervii optici. Deși nu este maligna, această tumoră poate provoca simptome semnificative din cauza poziției sale critice, afectând funcțiile endocrine, vederea și, uneori, creierul.

Simptomele craniofaringiomului

Simptomele variază în funcție de dimensiunea și localizarea tumorii, dar pot include:

  • Tulburări de vedere: Pierderea câmpului vizual sau vedere încețoșată din cauza presiunii asupra nervilor optici.
  • Probleme endocrine: Dezechilibre hormonale cauzate de afectarea glandei hipofizare (diabet insipid, hipotiroidism, pubertate întârziată).
  • Dureri de cap: Cauzate de presiunea asupra creierului sau acumularea de lichid cefalorahidian (hidrocefalie).
  • Grețuri și vărsături: Din cauza creșterii presiunii intracraniene.
  • Oboseală și scăderea capacității de concentrare.

Când este necesară intervenția chirurgicală?

Chirurgia este opțiunea principală pentru tratarea craniofaringiomului, mai ales în cazurile în care:

  • Tumora comprimă nervii optici sau structurile creierului;
  • Simptomele hormonale și neurologice sunt semnificative;
  • Alte tratamente, precum radioterapia, nu sunt suficiente.

Tipuri de abordări chirurgicale pentru craniofaringiom

Chirurgia craniofaringiomului necesită planificare detaliată, iar metoda aleasă depinde de dimensiunea, localizarea tumorii și experiența echipei chirurgicale.

  1. Abordarea endoscopică transnazală
    • Este o tehnică minim invazivă, care permite accesul la baza craniului prin cavitatea nazală.
    • Avantaje: fara cicatrici vizibile, timp de recuperarescurt, reducerea riscului de complicații.
    • Este utilizată în special pentru tumorile localizate aproape de hipofiză.
  2. Abordarea transcraniană
    • Este utilizată pentru tumorile mai mari sau cele care se extind spre structuri adiacente.
    • Necesită deschiderea craniului pentru a oferi acces direct la tumoră.
    • Permite o vizualizare mai amplă a leziunii și a structurilor din jur.
  3. Chirurgia combinată
    • În cazuri complexe, se poate utiliza o combinație de abordări pentru îndepărtarea completă a tumorii.

Cum se desfășoară operația?

  1. Planificare preoperatorie
    • Imagistică avansată (IRM și CT) pentru evaluarea dimensiunii, formei și localizării tumorii.
    • Teste hormonale pentru a analiza funcția glandei hipofizare.
    • Consult interdisciplinar între neurochirurg, ORL-ist, endocrinolog și oftalmolog.
  2. Intervenția chirurgicală
    • Sub anestezie generală, echipa chirurgicală îndepărtează tumora utilizând tehnici de microchirurgie pentru a minimiza riscurile.
    • În timpul procedurii, neuronavigația și imagistica intraoperatorie sunt utilizate pentru a asigura precizia.
  3. Repararea și reconstrucția bazei craniului
    • Dacă tumora implică baza craniului, aceasta poate fi reconstruită utilizând grefe de țesut, adezivi biologici etc.

Recuperarea postoperatorie

Recuperarea după chirurgia craniofaringiomului necesită o perioadă de supraveghere atentă și terapie multidisciplinară:

  • Spitalizare: Pacienții rămân internați in medie 3 nopti pentru monitorizarea funcțiilor neurologice și endocrine.
  • Terapie endocrină: În cazul în care glanda hipofizară este afectată, pot fi necesare terapii de substituție hormonală pe termen lung.
  • Reabilitare neurologică: Dacă există deficite neurologice sau vizuale, se pot recomanda terapii specifice.

Riscuri și complicații posibile

Deși chirurgia craniofaringiomului este sigură în mâinile unor specialiști experimentați, există riscuri asociate, cum ar fi:

  • Sângerare sau infecție;
  • Pierderea funcției hipofizare (necesitând tratament hormonal);
  • Fistulă de lichid cefalorahidian;
  • Deficite neurologice sau vizuale.

Beneficiile chirurgiei craniofaringiomului

  • Îndepărtarea tumorii 
  • Ameliorarea vederii
  • Îmbunătățirea simptomelor de presiune intracraniană și echilibrarea funcțiilor hormonale;
  • Reducerea riscului de recidivă în combinație cu alte tratamente, precum radioterapia.