Chistul epidermoid este o formațiune benignă care apare la nivelul sistemului nervos central, cel mai frecvent în zona creierului sau măduvei spinării. Acesta este format din celule epiteliale care ar fi trebuit să fie eliminate în timpul dezvoltării fetale, dar care rămân și continuă să producă keratină, rezultând o acumulare progresivă.

Ce este chistul epidermoid?

Chistul epidermoid este o leziune congenitală rară, de obicei localizată în spațiile subarahnoidiene sau în apropierea structurilor vitale, cum ar fi trunchiul cerebral, ventriculele sau unghiul ponto-cerebelos. Spre deosebire de tumorile maligne, acesta nu invadează țesuturile învecinate, dar poate comprima structurile cerebrale din jur pe măsură ce crește.

Cauze și factori de risc

Chisturile epidermoide apar din cauza unor erori în dezvoltarea fetală. Fragmente de țesut epitelial sunt „capturate” în creier sau măduva spinării în timpul formării sistemului nervos central. Nu există factori de risc specifici asociați cu apariția acestora, fiind o afecțiune congenitală.

Simptome

Simptomele depind de localizarea și dimensiunea chistului. Cele mai frecvente includ:

• Dureri de cap persistente, mai ales dacă chistul comprimă structuri sensibile.
• Crize epileptice, în cazul compresiei cortexului cerebral.
• Deficite neurologice focale, cum ar fi slăbiciune musculară, tulburări de coordonare sau paralizie parțială.
• Probleme de vedere sau auz, mai ales dacă chistul se află în unghiul ponto-cerebelos.
• Hidrocefalie – acumulare de lichid cefalorahidian cauzată de blocarea circulației acestuia.

Diagnosticul chistului epidermoid

Diagnosticul implică utilizarea tehnicilor imagistice avansate:

1. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN):
   • RMN este cea mai utilă pentru detectarea chisturilor epidermoide, care apar ca formațiuni cu semnal scăzut în T1 și semnal ridicat în T2. Uneori, se utilizează secvențele FLAIR și DWI pentru diferențierea de alte leziuni.
2. Tomografia computerizată (CT):
   • Poate arăta chistul ca o formațiune hipodensă, fără calcificări, dar mai puțin specific decât RMN-ul.
3. Teste neurologice:
   • Sunt utilizate pentru a evalua impactul funcțional al chistului asupra creierului sau măduvei spinării.

Tratament

Tratamentul chistului epidermoid depinde de dimensiunea și simptomele asociate:

• Observație activă:
  • În cazul chisturilor mici și asimptomatice, monitorizarea regulată cu RMN poate fi suficientă.
• Chirurgie:
  • Este indicată dacă chistul produce simptome sau comprimă structuri vitale. Intervenția chirurgicală vizează îndepărtarea completă a chistului, dar, în unele cazuri, rămășițele epiteliale pot fi dificil de înlăturat complet, din cauza localizării delicate.
• Tratamente simptomatice:
  • În cazul hidrocefaliei sau crizelor epileptice, pot fi necesare tratamente suplimentare pentru gestionarea acestor complicații.

Prognostic

Prognosticul pentru pacienții cu chist epidermoid este, în general, favorabil, mai ales dacă acesta este îndepărtat complet chirurgical. Totuși, există un risc mic de recurență, în special dacă chistul nu poate fi excizat complet. Monitorizarea pe termen lung este recomandată.