Chirurgia endoscopică transnazală este tratamentul de primă linie pentru închiderea fistulelor de lichid cefalorahidian (LCR) localizate la baza craniului. Este o intervenție minim invazivă care utilizează tehnologia endoscopică pentru a sigila defectele bazei craniului și a opri scurgerea de LCR.

Obiectivul intervenției

• Sigilarea fistulei pentru a preveni scurgerea lichidului cefalorahidian.
• Reducerea riscului de complicații, precum meningita sau abcesele cerebrale.
• Restaurarea integrității bazei craniului, păstrând funcțiile adiacente intacte.

Pregătirea înainte de intervenție

1. Diagnosticul imagistic:
   • CT (Tomografie Computerizată): Localizează precis defectul osos.
   • IRM (Imagistică prin Rezonanță Magnetică): Evaluează țesuturile moi și confirmă scurgerea de LCR.
   • În cazuri complexe, se poate efectua injectarea de substanță de contrast (ex. fluoresceină intratecală) pentru a vizualiza exact locul fistulei.
2. Evaluare clinică:
   • Pacientul este examinat pentru eventuale infecții active (de ex., sinuzite), care trebuie tratate înainte de operație.
   • Se recomandă evitarea medicamentelor care cresc riscul de sângerare (aspirina, anticoagulante, Omega 3).
   • Dozarea Beta 2 Transferinei in secretia nazala pentru a confirma prezenta LCR

Desfășurarea intervenției chirurgicale

1. Anestezia

• Operația se desfășoară sub anestezie generală pentru a asigura confortul pacientului și pentru a facilita tehnica precisă.

2. Introducerea endoscopului

• Chirurgul introduce un endoscop rigid prin cavitatea nazală, care permite o vizualizare detaliata, de inalta definitie  a bazei craniului și a zonei defectului.

3. Identificarea fistulei

• Lichidul LCR este urmărit pentru a localiza exact locul scurgerii. Uneori, defectele pot fi mici și greu vizibile fără tehnologie avansată.

4. Pregătirea zonei

• Țesuturile afectate și marginile defectului sunt curățate pentru a permite o reparare durabilă.
• Se elimină eventualele depozite de țesut inflamat sau alte obstacole care pot afecta sigilarea.

5. Repararea defectului

• Chirurgul plasează o grefă de țesut peste defect. Acestea pot include:
  • Fragment de țesut adipos desicat cu care se sigileaza fistula, țesutul adipos se introduce ca un cordon prin breșa din dura mater
  • Mucoasa nazală (tehnica flapului Hadad);
  • Fascia de la nivelul coapsei (fascia lata);
  • Cartilaj sau os autolog (din propriul corp) sau materiale sintetice biocompatibile.
• Uneori, este utilizat un lipici biologic acrilic sau pe baza de fibrină pentru a fixa grefa în poziție și pentru a asigura o etanșeitate completă.

6. Verificarea sigilării

• Chirurgul impreuna cu medicul anestezist testează închiderea defectului prin cresterea presiunii intracraniene, pentru a verifica dacă scurgerea s-a oprit complet.

7. Încheierea intervenției

• Grefa este lăsată în poziție, iar cavitatea nazală este monitorizată.
• Nu este necesar un tamponament nazal

Durata intervenției

Procedura durează 90-120 de minute, în funcție de complexitatea cazului și de localizarea fistulei.

Avantajele metodei endoscopice

• Evitarea inciziilor externe și cicatricilor.
• Acces precis și direct la zona bazei craniului.
• Risc redus de complicații postoperatorii.
• Recuperare mai rapidă comparativ cu tehnicile deschise.

Riscurile asociate intervenției

Deși foarte rare, pot apărea următoarele complicații:

• Sângerare intraoperatorie;
• Persistența fistulei, necesitând o nouă intervenție;
• Infecții, inclusiv meningită (risc minimizat prin administrarea de antibiotice profilactice);
• Leziuni ale structurilor învecinate, precum nervii cranieni sau vasele de sânge.

Monitorizare postoperatorie

1. Pacientul este ținut sub observație timp de 24-48 de ore pentru a monitoriza eventualele semne de scurgere recurentă.
2. Imagistica poate fi utilizată postoperator pentru a confirma închiderea completă a defectului.
3. Pacienții sunt sfătuiți să evite activitățile care cresc presiunea intracraniană (strănut, tuse intensă, aplecări bruște) timp de 6 săptămâni.