Pentru urgențe medicale

Program de lucru call center:

(L-V: 8:00-20:00 | S: 8:00-14:00)

Date despre electromiografie

1)Ce reprezinta electromiografia

Electromiografia (EMG) este o procedura care evalueaza functia nervilor si a muschilor. Acest examen este indispensabil in stabilirea unui diagnostic exact in patologia sistemului nervos periferic.

Termenii electromiograma sau electromiografie sunt utilizati in prezent pentru intreaga evaluare electrodiagnostica, care cuprinde studiile de conducere nervoasa si electromiografia cu ac.

2)Care sunt indicatiile si avantajele efectuarii electromiografiei.

Un test electrodiagnostic este indicat in evaluarea functiei sistemului nervos periferic, a jonctiunii neuro-musculare si a activitatii musculare.

Este util in diagnosticul urmatoarelor tipuri de afectiuni:

– polineuropatie

-mononeuropatie(afectiunea unui nerv periferic)

-radiculopatie ( cel mai frecvent cauzata de herniile de disc)

-boala de neuron motor

-patologia jonctiunii neuro-musculare ( miastenie, sd miastenic)

-boala musculara ( miopatie).

Testarea electrodiagnostica este singura modalitate de a evalua functionalitatea sistemului nervos periferic.

Ajuta medicul specialist in localizarea afectiunii de sistem nervos periferic/muschi, in aprecierea tipului de afectare a nervului periferic ( axonal sau demilinizant) si a severitatii.

Ofera chirurgului informatia referitoare la indicatia de interventie chirurgicala la nivelul nervului periferic sau la nivelul coloanei vertebrale ( hernii de disc cu radiculopatii severe diagnosticate electromiografic), indicatie care nu poate fi stabilita intotdeauna doar pe baza examenelor imagistice.

Electromiografia poate fi recomandata de medicul neurolog, neurochirurg, medic de medicina fizica si recuperatorie, ortoped, reumatolog, diabetolog, internist, chirurg plastician.

 

3)In ce consta examenul electromiografic (EMG)?

Examenul electromiografic este compus din doua parti. In situatii speciale, medicul poate opta doar pentru una din acestea. Ambele parti ale testului sunt bine tolerate de majoritatea pacientilor, desi produc un disconfort si nu au riscuri semnificative pentru starea de sanatate ulterioara.

Prima parte a procedurii este studiul conducerii nervoase – electroneurografia –  si presupune stimularea nervilor in diferite puncte pe traseul lor printr-o mica descarcare electrica. Medicul va aplica pe piele mici electrozi pentru inregistrare, de obicei la nivelul mainii si piciorului, si va aplica un mic soc electric pe piele in alta zona a membrului la care se face inregistrarea. Senzatia pe care o va percepe pacientul poate fi sau nu dureroasa.

A doua parte a procedurii este examinarea musculara cu ac – electromiografia propriu-zisa– se efectueaza prin introducerea unui ac foarte subtire in anumiti muschi. Acul contine un electrod microscopic care inregistreaza activitatea electrica normala sau anormala a fibrelor musculare. Acul este introdus in muschiul relaxat si miscat putin pentru a inregistra activitatea musculara in repaus, apoi medicul  va cere pacientului  sa incordeze muschiul studiat pentru a evalua muschiul in activitate.

Momentul cel mai neplacut este strapungerea pielii cu acul, miscarile acului in muschi fiind mai putin percepute ca durere, cat mai mult ca o senzatie de presiune. Acul are doar rol de inregistrare, prin intermediul sau nu se administreaza socuri electrice sau injectii intramusculare.

4) Riscuri sau contraindicatii

Nu exista riscuri semnificative ale examinarii electromiografice; pacientul poate prezenta mici hematoame la locul de intepatura in muschi si disconfort in timpul examinarii.

Dupa examenul EMG se poate relua activitatea zilnica obisnuita. Pacientul poate  conduce masina. Orice senzatie de disconfort in urma examinarii ar trebui sa dispara complet in 24-48 de ore.

Nu exista restrictii alimentare inainte sau dupa test, pacientul poate veni si pleca cu masina si isi poate continua activitatea normala in restul zilei.

Nu se aplica niciun produs pe piele in ziua examinarii (lotiuni, uleiuri, creme).

Se recomanda ca imbracamintea sa fie lejera pentru ca frecvent este necesara examinarea unor zone precum umarul, coapsa sau spatele.

 Medicamentele care  sunt prescrise pot fi luate cu cateva exceptii notabile.

Pacientul trebuie sa informeze medicul inainte de procedura daca urmeaza tratament anticoagulat (Sintrom, Trombostop, Pradaxa, Apixaban, Xarelto, Roteas) deoarece in aceasta situatie examenul cu ac poate duce la sangerari in interiorul muschilor. Daca examinarea cu ac este necesara, atunci se intrerupe tratamentul cu anticoagulant oral cu avizul medicului curant.

De asemenea,  daca pacientul se afla in tratament pentru Miastenia Gravis se intrerupe medicatia anticolinesterazica ( miostin, mestinon) cu 48 ore anterior , cu avizul medicului curant.

Pacientii care au o patologie a coagulabilitatii sangelui ( boli hepatice severe, trombocitopenii severe, hemofilie, etc) nu pot efectua examen EMG cu ac.

Nu sunt contraindicatii ale studiului de conducere nervoasa.

Anestezia si examenul EMG

Pe tot parcursul examinarii este importanta cooperarea cat mai completa a pacientului. Disconfortul provocat in timpul examinarii EMG este perceput de majoritatea pacientilor ca mic si nu justifica riscurile anestezice. Din aceste motive examenul EMG se efectueaza fara anestezie.