Primăvara aduce, de obicei, căldură și bucurie în sufletele oamenilor. În urmă cu trei ani, însă, nu asta i se întampla lui Sorin. În primavara lui 2011, după urcatul unor trepte, și-a făcut apariția sindromul vestibular (pierderea echilibrului). Până la acel moment, Sorin știa că are doar o otită internă.

Înainte ca tumora să se manifeste, Sorin, fost sportiv, a avut câteva operații la genunchi. Din cauza indicațiilor post-operatorii de a sta cu piciorul mai sus decât nivelul capului, refluxul gastric a invadat zona gâtului, cauzând acufene (țiuituri în urechi) și hipoacuzie (scăderea auzului) la urechea stângă. Principala infecție la care s-au gândit medicii a fost otita, și pentru asta a făcut multiple tratamente.

„La apariția sindromului vestibular eram cu ochii cât cepele; mă plimbam din calorifer în frigider, din frigider în mobilă, și apoi târâș în pat”, povestește Sorin. „Nu am știut ce se întâmplă. După două săptămâni, am făcut RMN-ul. Când am aflat că am o tumoră, am început să fiu deprimat. Pe parcursul a trei ani, am avut vreo trei depresii serioase.”

Pe parcursul acelor trei ani, Sorin a cerut păreri de la opt neurochirurgi, dar ne-a spus că „nu am avut încredere în niciunul cum am în domnul Dr. Stoica. Știam că este un doctor foarte bun, și am avut încredere 100% să mă las pe mâna lui.” La momentul respectiv, având în vedere mărimea tumorii, Dr. Sergiu Stoica nu a recomandat operația de extirpare a tumorii, ci doar monitorizarea acesteia.

Ulterior, Sorin și-a pierdut locul de muncă, și s-a mutat, împreună cu soția, la Bistrița. Din cauza problemelor financiare și a distanței, Sorin nu a mai putut merge la controlul periodic.

Intervenția chirurgicală

Odată cu venirea verii, au apărut complicații: problemele de echilibru erau mai dese și mai intense; și au apărut probleme și cu ochii. „Auzul era demult o problemă gravă: era pierdut aproape complet, și aveam un țiuit continuu la urechea stângă. În cazul vederii a fost și mai grav. Atunci nu mai puteam merge la serviciu din cauza problemelor de echilibru; acum nu mai puteam lucra nici de acasă.”

Astfel, Sorin s-a întors de urgență în București pentru control. Dr. Stoica a recomandat atunci operația de urgență: Sorin avea presiunea intracraniană foarte mare și, la fiecare cinci secunde, exista riscul unui stop cardio-respirator.

„Am vorbit cu toate rudele și cunoștințele pentru a ne împrumuta cu bani, dar nu am găsit nicio soluție. Între timp, însă, Dr. Stoica a propus spitalului abordarea ca dosar social.”

Odată acceptat dosarul social, operația a fost programată. „În ziua operației, după toate depresiile pe care le-am avut, eram foarte vesel și pozitiv. Știam exact ce am de făcut, știam exact cu cine mă duc la operație –îi știam și pe Dr. Crăciun, și pe Dr. Stoica– și știam exact ce o să se întâmple.”

A doua zi după operație, la brațul Dr. Stoica, Sorin și-a făcut plimbarea în jurul salonului. A treia zi, la recomandarea doctorului, putea să meargă deja acasă, întrucât nu erau complicații.

Îngrijirea post-operatorie 

Din cauza deschiderii dura mater-ului (membrana care învelește creierul), exista riscul unei meningite. Pentru ca Sorin să nu plece cu îndoială spre casă, la recomandarea Dr. Stoica, a fost la un cabinet pentru o puncție lombară, fiind însoțit de Dr. Crăciun. Din fericire, rezultatul a fost negativ.

„A fost impresionant că medicii au răspuns foarte prompt: amândoi ne-au dat adresele de email, amândoi se uită constant pe acestea și ne-au răspuns imediat la orice întrebare.” ne-a spus Sorin.

La o săptămână după operație, Sorin era îngrijorat din cauza faptului că incizia supura. Nu a stat pe gânduri: a făcut o poză și a trimis-o pe email doctorilor. Răspunsul acestora a venit repede, iar a doua zi Sorin era din nou la control. Din cauza glicemiei mari, rănile lui Sorin se închid mai greu decât la alte persoane. Dr. Crăciun i-a cusut două copci, iar rana s-a închis, până la urmă, cu totul.

Sorin recomandă pacienților diabetici să aibă foarte multă răbdare și toleranță psihică: „trebuie să-ți dai seama că te vindeci mai greu și să ai multă înțelegere. Deși doctorii văd la analize că ești diabetic, nu au de unde să știe cum exact se va manifesta asta la tine.”

„Dr. Stoica și Dr. Crăciun fac o echipă foarte bună; și sunt super oameni. Le doresc multă sănătate, astfel încât să trăiască mult, și să vindece cât mai multe persoane.”

După ultimul consult, ne-am intersectat cu Sorin și cu soția lui pe holul BRAIN Institute – cu zâmbetul pe buze, ne-au spus povestea lor. Înainte de a pleca, Sorin l-a întrebat pe Dr. Stoica dacă neurinomul este genetic; răspunsul a fost negativ. Așa că așteptăm vești bune de la Sorin și soția lui – nu doar de sănătate, ci și privind venirea pe lume al celui de-al treilea membru al familiei.