Atunci când primim spontan recunoștința foștilor nostri pacienți, este un moment prețios de mulțumire împletită cu împăcare –  că ajungem la „omul” pe care îi tratăm, dincolo de rolul de pacient în care îi întâlnim cel mai adesea, în rezerva clinicii noastre. Profa de verbe, cum îi place să se semneze, doamna Cristea Monica ne-a încântat anul acesta cu o scrisoare virtuală, încărcată cu emoție și recunoștință care ne onorează și ne îndeamnă să fim în continuare așa cum ne-a întâlnit dânsa și ne așează în poveste, astăzi, la 2 ani distanță de intervenția chirurgicală realizată de echipa noastră medicală. Vă-mpărtășim rândurile de mai jos, care mai mult decât litere și cuvinte, sunt pur și simplu …emoție, iar la finalul articolului, o fotografie la fel de spontană cu Sergiu Stoica, pentru a avea și perspectiva medicală – bucuria din privirea medicului atunci când face ceea ce iubește.

„Cu doi ani în urmă, chiar în prima zi din Săptămâna Patimilor, am fost operată la Brain Instituite! Aveam inima cât inima unui purice – de frică! Însă, totul a decurs ”conform protocolului”, adică, dincolo de procedurile impuse de o operație pe hipofiză, am simțit nu doar profesionismul, ci mai ales omenia de înaltă clasă a ”îngerilor cu aripi albe”! Nu știu cum a reușit domnul doctor Sergiu Stoica să transforme o fricoasă la superlativ, într-o ființă care să fie convinsă că ”totul va fi bine”. Cred că dumnealui vrăjește cu surâsul! Nu știu dacă asta intră în protocol, dar cu siguranță îți dă încredere. Și iarăși nu am înțeles cum de domnul doctor Bogdan Mocanu reușește așa … ca un personaj din Povestea lui Harap Alb, să se facă mic-mic de tot și să între, dincolo de toate zăvoarele firești, în locul acela pitit … ehei … – Dumnezeu știe prin ce cotloane – … în care stă ascuns un adenom (a se citi ”fata cea vicleană a Împăratului Roș”)! Și – hai să spunem că de ajuns, a ajuns dumnealui cumva – dar cum de l-a și văzut??? Mă tot întreb de doi ani – o fi frate cu Ochilă, ori cu Păsări-Lăți-Lungilă – că altfel cum să ajungă unde nimeni n-a ajuns? Că, în basme, mai ajunge Făt Frumos în creierul munților, dar nu și în creierul omului! Multe semne de întrebare, dar și mai multe de mirare. Fără îndoială că acești doi domni doctori nu sunt oameni obișnuiți!!! Alături de ei doamna șefă de secție, doctor Anca Vișan care știe să te ducă pe tărâmul viselor în doi timpi și trei mișcări. Cu toții fac parte dintr-o poveste!!! Ba nu, mai exact dintr-un basm pentru că acolo, întotdeauna, poți să fii convins că, la final, toată lumea este fericită! Și pacienții, și medicii minunați, și doamna Camelia Barbu care leagă și dezleagă toate. Timpul trece și în basme, dar faptele rămân, ne modelează, ne fac să fim recunoscători celor care ne întind mână să trecem peste o prăpastie. Acum doi ani eram la terapie intensivă la BRAIN Institute. Acum sunt acasă și vă mulțumesc că mă pot bucura de Sărbători și de un mălin care a apărut în locul celui rupt sub greutatea zăpezii tărzii din aprilie 2017. Mălinul nu-i mălin e Mălina are 7 luni și e nepoțica mea. Dacă nu erați dumneavoastră, probabil n-aș fi putut să o văd!

Vă mulțumesc, nu v-am uitat, vă mulțumesc!

Profa de verbe
alias Cristea Monica

P.S.: Eu știu că recunoștința e floare rară, de aceea v-aș ruga să mă ajutați să demonstrez că nu toată lumea uită un bine făcut cândva. Acum doi ani ați avut amabilitatea să puneți rândurile mele pe site-ul Institutului, v-aș rămâne recunoscătoare, dacă ați putea să o faceți și acum. În rândurile de atunci dintr-o impardonabilă eroare din pate-mi, n-am nominalizat un domn doctor care mi-a fost alături, aș vrea să-mi îndrept greseala în mod discret.

Vă mulțumesc pentru ajutor și vă doresc: Sărbători luminate, cu bucurii și oameni frumoși la suflet!”