Rinosinuzita cronică
Sinuzita cronică este o boală comună în care cavitățile ce înconjoară căile aeriene nazale (sinusurile) se inflamează și formează edeme timp de cel puțin 8 săptămâni, în ciuda unui tratament medicamentos corect efectuat.
Cunoscută și ca rinosinuzită cronică, această boală interferă cu drenajul sinusurilor și cauzează acumularea mucusului in cavitați. Dacă aveți rinosinuzită cronică, poate fi mai greu să respirați pe nas. Zona din jurul ochilor și fata pot fi umflate și puteți avea durere (presiune) facială și dureri de cap (cefalee).
Sinuzita cronică poate fi cauzată de o infecție, dar poate fi cauzată și de creșterea unor formațiuni în sinusuri (polipi nazali) sau de o deviație de sept. Cel mai adesea, sinuzita cronică afectează tinerii și adulții de vârstă mijlocie, dar poate afecta și copiii.
Cele mai frecvente cauze ale sinuzitei cronice sunt:
- Polipii nazali. Aceștia sunt țesuturi care cresc și pot bloca pasajele nazale sau sinusurile.
- Deviația de sept nazal (peretele dintre nări). Un sept deviat poate restricționa sau bloca căile de drenaj ale sinusurilor.
- Traumatismele la nivelul feței. Un os facial fracturat poate cauza obstrucția căilor de drenaj sinusale.
- Alte afecțiuni medicale. Complicațiile fibrozei chistice, refluxului gastroesofagian, HIV și alte boli ale sistemului imun pot determina blocaje nazale.
- Bolile tractului respirator. Infecțiile în tractul respirator (cele mai comune sunt virozele) pot inflama și îngroșa mucoasa sinusală, pot bloca drenajul mucusului și pot creea condiții perfecte pentru dezvoltarea bacteriană. Aceste infecții pot fi virale, bacteriene sau fungice.
- Alergiile (de exemplu “febra fânului”). Inflamația ce se produce odată cu alergiile poate bloca sinusurile. Triggerii alergici includ infecțiile fungice ale sinusurilor.
- Celulele sistemului imun. În anumite afecțiuni, celulele sistemului imun, denumite eozinofile, pot determina inflamația sinusurilor.
- Endoscopia nazală. Un tub subțire, flexibil sau rigid (fibroscop sau endoscop), cu o lumină cu fibră optică și o videocameră atașată, este inserat prin nas permițându-i doctorului să vizualizeze pe un monitor video cavitățile nazale, deschiderile fiziologice ale sinusurilor și uneori interiorul sinusurilor. Acestă investigație este, de asemenea, cunoscută sub numele de rinoscopie endoscopică. Efectuate corect, aceste manevre nu produc nici o durere și nici disconfort semnificativ. Prin acest examen se poate diagnostica corect o rinosinuzită și se poate determina stadializarea bolii.
- Imagistică. Imaginile achiziționate folosind tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN) pot arăta detalii cu privire la sinusuri și zona nazală. Acestea ajută la identificarea unei inflamații profunde sau a obstrucției fizice care sunt dificil de detectat folosind doar endoscopul. În rinosinuzitele cronice este recomandată examinarea CT, fară substanță de contrast.
- Culturile nazale și sinusale. Culturile sunt în general folositoare pentru diagnosticarea sinuzitei cronice, mai ales în cazurile în care boala nu răspunde la tratament sau progresează; culturile din secrețiile nazale pot ajuta la identificarea cauzei, care pot fi de natură bacteriană sau fungică.
- Testul de alergie. Dacă doctorul suspectează că boala poate fi cauzată de alergeni, un test cutanat de alergie poate fi recomandat. Este util, sigur și rapid și poate ajuta la identificarea alergenului care este responsabil de reacutizările nazale.
Scopul tratării sinuzitei cronice constă în reducerea inflamației sinusurilor, menținerea căilor de drenaj nazal, eliminarea cauzei care stă la baza sinuzitei și reducerea numărului puseelor de sinuzită.
Tratamentul medicamentos al sinuzitei
Doctorul vă poate recomanda un tratament pentru ameliorarea simptomelor sinuzitei. Acesta poate include:
- Irigații cu soluții saline, care se introduc în nas pentru a spăla căile nazale.
- Corticosteroizi nazali. Spray-urile ajută la prevenirea și tratarea inflamației. Cel mai des utilizate in Romania sunt: budesonide (Rhinocort Aqua), mometasone (Nasonex) și fluticazonă (Avamys).
- Corticosteroizi orali sau injectabili. Aceste medicamente sunt folosite pentru ușurarea inflamației din sinuzita severă, în special dacă aveți polipi nazali. Exemplele includ prednisone și metiprednisolon (oral), betametazonă orală (Celestamine) sau Dexametazonă (injectabil). Corticosteroizii orali sau injectabili pot cauza efecte secundare importante când se folosesc timp îndelungat, prin urmare sunt indicați numai pentru tratarea simptomelor severe.
- Decongestionanți. Aceste medicamente sunt disponibile fără rețetă în forme de sirop, tablete și spray. Se folosesc timp de câteva zile cel mult, în caz contrar pot determina acccentuarea congestiei (congestive rebound). . Utilizate excesiv, acestea au un efect stimulant ce poate cauza creșterea tensiunii arteriale și frecvenței cardiace. Utilizate ani/luni de zile, spray-urile decongestionante pot duce la atrofierea (uscarea) definitivă a mucoasei nazale și apariția crustelor permanente.
- Calmante precum aspirina, acetaminofenul (Paracetamol) sau ibuprofenul (Nurofen). Din cauza riscului de sindrom Reye – o boală care poate fi fatală – niciodată nu trebuie administrată aspirină unui tânăr sub 18 ani. Aspirina poate declanșa o alergie severă în cazul pacienților cu sindrom Vidal-Samter (triada polipoză nazală – astm bronșic – alergie la aspirină).
Trebuie reținut că unele dintre aceste medicamente pot agrava sinuzita. Metode mult mai eficiente de administrare a medicației pentru sinusuri sunt încă studiate.
Antibioticele sunt câteodată necesare în sinuzită dacă aveți o infecție bacteriană. Cu toate acestea, sinuzita cronică este adesea cauzată de alte microorganisme decât bacteriile, de aceea antibioticele nu au întotdeauna efect.
Imunoterapia. Dacă alergiile contribuie la sinuzită, injecțiile antialergice (imunoterapie) care ajută la scăderea reacției organismului la alergeni specifici pot trata boala. Acest tratament inca se află în studiu
Tratamentul chirurgical al sinuzitei (operatie sinuzita)
Dacă sinuzita continuă să reziste la tratament sau medicație, chirurgia endoscopică a sinusurilor poate fi unica soluție de rezolvare a problemei. Pentru această procedură, chirurgul introduce prin nări un endoscop (un tub cu o lentilă care mărește) și o cameră video, echipament ce îl ghidează către sinusuri. De asemenea, se folosesc instrumente speciale miniaturizate pentru a îndepărta polipii sau alte obstrucții care blochează fluxul aerului sau al fluidelor din sinusuri sub ghidaj videoendoscopic. Chirurgul va lărgi deschiderile sinusurilor în cavitatea nazală pentru a îmbunătăți drenajul și cu un instrumentar special și optici (endoscoape) angulate poate pătrunde în fiecare sinus în parte pentru a îndepărta polipii sau acumulările de mucoasă patologică și mucoasă îngroșată care obstruează din interior ostiumurile sinusale.
- Acutizări ale astmului bronșic. Sinuzitele cronice pot determina un atac de astm și pot întreține această boală.
- Meningită. Această infecție cauzează inflamația membranelor și a fluidului ce înconjoară creierul și măduva spinării.
- Extinderea infecției către orbită. Dacă infecția se extinde către orbită și către nervul optic, poate cauza edemul sau protruzia globului ocular, imposibilitatea mișcărilor globului ocular, scăderea acuității vizuale sau chiar orbirea ce poate deveni permanentă.
- Cheaguri de sânge. Infecțiile pot cauza probleme în venele care înconjoară sinusurile, interferând cu vascularizația spre creier și pot reprezenta un risc pentru accident vascular cerebral.
- Evitați infecțiile de tract respirator superior. Minimalizați contactul cu oameni cu viroze. Spălați-vă pe mâini frecvent cu apă și săpun, în special înaintea meselor.
- Ținerea sub control a alergiilor și a astmului. Urmați tratamentul recomandat de medic pentru a soluționa alergiile și astmul; dacă simptomele nu sunt foarte bine controlate, vorbiți cu doctorul pentru a schimba planul de tratament.
- Evitați fumul de țigară și aerul poluat. Acestea pot irita și inflama plămânii și căile nazale.
- Umidificarea casei. Folosiți un umidificator dacă aerul din casă are tendința de a fi uscat. Acesta ajută la umidifierea căilor de respirație, îmbunătățește fluxul mucusului din sinusuri și ajută la prevenirea blocajului și a inflamației.
