„Fără vioară sunt pierdut.” – Nea Jean, constănțeanul cu mâini măiastre

Pentru orice alt spital, dl. Ion Tița Bibu ar fi putut fi un pacient ca oricare altul. Pentru noi însă, cele câteva zile petrecute alături de “Nea Jean” au fost o adevărată încântare.

 

Vioara 1 la Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”, Nea Jean este o adevărată personalitate a culturii și vieții mondene din Constanța. Fără nicio supărare, pentru o anumită categorie de oameni care gustă voia bună din plin, Nea Jean este mult mai celebru decât Leo Iorga. Este greu de crezut că vreun constănțean de vârsta taților noștri să nu fi auzit de Nea Jean, să nu zâmbească atunci când îl vede, și să nu tresalte într-un anumit fel atunci când aude că acesta ar putea avea o problemă medicală.

Atunci când a pătruns pe ușa cabinetului de consultații, am fost și noi la fel de uimiți. Pe de-o parte, ne-am întristat, crezând cu greu că un monstru sacru a veseliei poate avea o tumoră craniană, iar pe de altă parte, ne-am bucurat că vom fi cei care vor menține harul artistic în mâinile maestrului.

 

Cele trei zile petrecute la BRAIN Institute, împreună cu Nea Jean, au fost o adevărată încântare, în pofida motivului pentru care am fost împreună. Începând cu discuțiile din rezervă, care porneau cu zâmbete și se terminau în hohote de râs, și continuând cu momentele începutului de operație, când pe jumătate adormit, Nea Jean ne-a cântat Con Te Partiro (Andrea Bocelli)…până când anestezia și-a spus cuvântul. Refren pe care l-a continuat imediat ce s-a trezit, încheindu-l triumfal în departamentul de terapie intensivă.

Nea Jean este un om minunat. Mâinile și mintea lui sunt dăruite —la fel ca și mânile chirurgilor noștri— cu har dumnezeiesc, și asta îl face să rămână neschimbat și să își împlinească menirea dela început și până la sfârșit.

 

„Eu am o vorbă: ia-mi vioara din mână și sunt pierdut, nu știu pe ce lume sunt”, ne-a mărturisit NeaJean.

Șederea lui la BRAIN Institute s-a încheiat fermecător prin concertul de trei piese pe care l-a primit în dar toată echipa noastră, pe holul de așteptare a spitalului. Nea Jean a plănuit din timp mica reprezentație, și a cântat cu mai multă pasiune decât l-am văzut vreodată.

„Am avut emoții mai mult ca niciodată. Nu am mai cântat de o lună, iar pentru un violonist este enorm de mult timp. Îmi era teamă că, după operație, nu voi mai putea cânta la fel. Acesta a fost testul pe care m-a rugat Dr. Sergiu Stoica să îl fac înainte de plecare, și iată că am reușit să îl duc până la capăt”, ne-a spus vizibil emoționat Nea Jean.

Vă invităm să ascultați momentul muzical; programul a inclus Rapsodia Română de George Enescu, Al doilea vals de Shostakovich — favorita lui Nea Jean, și în încheiere o dedicație pentru toate doamnele de la BRAIN Institute: „Amapola” (cunoscută în interpretarea celor trei tenori José Carreras, Luciano Pavarotti, și Plácido Domingo).

Harul mânilor măiastre ale lui Nea Jean este unul dintre darurile minunate pe care le primim aici cu toții, din când în când. Îl asculți și te gândești din nou: oare cine oferă, și cine primește?

 

Leo Iorga, operat cu succes

Echipa medicală BRAIN Institute, coordonată de Dr. Sergiu Stoica (neurochirurg), l-a operat vineri, 9 mai, pe Leo Iorga.

„Pentru noi, operația lui Leo a fost cea mai ușoară intervenție din săptămâna aceasta. Operația a durat doar trei ore. Leo este bine, sperăm ca duminică să meargă acasă. Am stabilit, de comun acord, să își reia activitatea după aproximativ 10 zile”, a spus Dr. Sergiu Stoica.

Tumora a avut aproximativ 3 cm în diametru, fiind strict localizată în aria motorie care comandă mișcarea mâinii și a piciorului de pe partea dreaptă. Datorită faptului că țesutul tumorii este foarte diferit de cel sănătos, nu a fost necesar awake brain surgery (operație cu pacientul treaz).

În locul în care a fost tumora, riscul de recidivă este foarte mic — dacă RMN-ul pe care îl va face mâine va confirma că ablația este completă. În funcție de diagnosticul imunohistochimic, oncologii vor decide dacă este nevoie să fie și iradiată zona respectivă.

Voletul nu a avut mai mult de 3 cm în diametru, fiind situat foarte precis în dreptul tumorii, cu ajutorul instrumentelor de neuronavigație.

„Intervenția nu a fost complicată pentru că suntem specializați pe chirurgie cerebrală, și —de obicei— tumori care sunt localizate în zone destul de dificil de abordat. Particularitatea în cazul lui Leo a fost localizarea tumorii, respectiv în aria motorie. Deja avea un mic deficit, mai ales la picior. Într-o astfel de intervenție, este important să fii foarte precis, și să folosești neuronavigația, microscopul și celelalte echipamente specifice neurochirurgiei minim invazive”, a spus Dr. Stoica.

Procedura a fost explicată de Dr. Stoica ca fiind “asemănătoare cu o problemă de geometrie în spațiu: practic, ca să fim foarte preciși în neurochirurgie, creăm un sistem cartezian cu trei coordonate (x, y și z) în care capul pacientului este prins fix. Tumora are niște coordonate, pe care le stabilim cu ajutorul neuronavigației și a microscopului, care sunt conectate, și asta ne ajută să ajungem, printr-o incizie foarte mică, fix în zona unde este tumora. Aceasta nu se scoate dintr-o bucată, așa cum se întâmplă în chirurgia abdomnială, ci se aspiră progresiv cu un disector cu ultra-sunete”.

Echipa care l-a operat pe Leo Iorga a fost formată din următorii medici: Dr. Sergiu Stoica (neurochirurg), Dr. Mihai Crăciun (neurochirurg) și Dr. Anca Vișan (neuro-anestezist).

 

Evoluția după intervenția neurochirurgicală a lui Leo Iorga este fără incidente.

„Leo este în aceeași stare neurologică ca înainte de operație — are o mică scădere de forță musculară pe piciorul drept cauzată de edem. Țesutul muscular nefiind afectat, acesta se va recupera ulterior. Analizele de laborator sunt normale, iar RMN-ul de control făcut astăzi dimineață —care e cel mai important— arată că nu mai există rest de tumoră și nici alte complicații (cheaguri de sânge, hemoragii sau altele). Vom continua să îl supraveghem zilele următoare”, a spus Dr. Stoica.

În funcție de analizele anatomo-patologice, oncologii vor stabili dacă —și pentru ce perioadă— este necesară radioterapia. Ulterior, la aproximativ o lună, se va reface un RMN de control.

Pe lângă tratamentul medicamentos pentru edemul cerebral, parte din recuperare va fi gimnastica medicală și kinetoterapia.  În aproximativ două săptămâni, Leo Iorga va putea să își reia activitatea.

Neurinomul deghizat în otită

Primăvara aduce, de obicei, căldură și bucurie în sufletele oamenilor. În urmă cu trei ani, însă, nu asta i se întampla lui Sorin. În primavara lui 2011, după urcatul unor trepte, și-a făcut apariția sindromul vestibular (pierderea echilibrului). Până la acel moment, Sorin știa că are doar o otită internă.

Înainte ca tumora să se manifeste, Sorin, fost sportiv, a avut câteva operații la genunchi. Din cauza indicațiilor post-operatorii de a sta cu piciorul mai sus decât nivelul capului, refluxul gastric a invadat zona gâtului, cauzând acufene (țiuituri în urechi) și hipoacuzie (scăderea auzului) la urechea stângă. Principala infecție la care s-au gândit medicii a fost otita, și pentru asta a făcut multiple tratamente.

„La apariția sindromului vestibular eram cu ochii cât cepele; mă plimbam din calorifer în frigider, din frigider în mobilă, și apoi târâș în pat”, povestește Sorin. „Nu am știut ce se întâmplă. După două săptămâni, am făcut RMN-ul. Când am aflat că am o tumoră, am început să fiu deprimat. Pe parcursul a trei ani, am avut vreo trei depresii serioase.”

Pe parcursul acelor trei ani, Sorin a cerut păreri de la opt neurochirurgi, dar ne-a spus că „nu am avut încredere în niciunul cum am în domnul Dr. Stoica. Știam că este un doctor foarte bun, și am avut încredere 100% să mă las pe mâna lui.” La momentul respectiv, având în vedere mărimea tumorii, Dr. Sergiu Stoica nu a recomandat operația de extirpare a tumorii, ci doar monitorizarea acesteia.

Ulterior, Sorin și-a pierdut locul de muncă, și s-a mutat, împreună cu soția, la Bistrița. Din cauza problemelor financiare și a distanței, Sorin nu a mai putut merge la controlul periodic.

Intervenția chirurgicală

Odată cu venirea verii, au apărut complicații: problemele de echilibru erau mai dese și mai intense; și au apărut probleme și cu ochii. „Auzul era demult o problemă gravă: era pierdut aproape complet, și aveam un țiuit continuu la urechea stângă. În cazul vederii a fost și mai grav. Atunci nu mai puteam merge la serviciu din cauza problemelor de echilibru; acum nu mai puteam lucra nici de acasă.”

Astfel, Sorin s-a întors de urgență în București pentru control. Dr. Stoica a recomandat atunci operația de urgență: Sorin avea presiunea intracraniană foarte mare și, la fiecare cinci secunde, exista riscul unui stop cardio-respirator.

„Am vorbit cu toate rudele și cunoștințele pentru a ne împrumuta cu bani, dar nu am găsit nicio soluție. Între timp, însă, Dr. Stoica a propus spitalului abordarea ca dosar social.”

Odată acceptat dosarul social, operația a fost programată. „În ziua operației, după toate depresiile pe care le-am avut, eram foarte vesel și pozitiv. Știam exact ce am de făcut, știam exact cu cine mă duc la operație –îi știam și pe Dr. Crăciun, și pe Dr. Stoica– și știam exact ce o să se întâmple.”

A doua zi după operație, la brațul Dr. Stoica, Sorin și-a făcut plimbarea în jurul salonului. A treia zi, la recomandarea doctorului, putea să meargă deja acasă, întrucât nu erau complicații.

Îngrijirea post-operatorie 

Din cauza deschiderii dura mater-ului (membrana care învelește creierul), exista riscul unei meningite. Pentru ca Sorin să nu plece cu îndoială spre casă, la recomandarea Dr. Stoica, a fost la un cabinet pentru o puncție lombară, fiind însoțit de Dr. Crăciun. Din fericire, rezultatul a fost negativ.

„A fost impresionant că medicii au răspuns foarte prompt: amândoi ne-au dat adresele de email, amândoi se uită constant pe acestea și ne-au răspuns imediat la orice întrebare.” ne-a spus Sorin.

La o săptămână după operație, Sorin era îngrijorat din cauza faptului că incizia supura. Nu a stat pe gânduri: a făcut o poză și a trimis-o pe email doctorilor. Răspunsul acestora a venit repede, iar a doua zi Sorin era din nou la control. Din cauza glicemiei mari, rănile lui Sorin se închid mai greu decât la alte persoane. Dr. Crăciun i-a cusut două copci, iar rana s-a închis, până la urmă, cu totul.

Sorin recomandă pacienților diabetici să aibă foarte multă răbdare și toleranță psihică: „trebuie să-ți dai seama că te vindeci mai greu și să ai multă înțelegere. Deși doctorii văd la analize că ești diabetic, nu au de unde să știe cum exact se va manifesta asta la tine.”

„Dr. Stoica și Dr. Crăciun fac o echipă foarte bună; și sunt super oameni. Le doresc multă sănătate, astfel încât să trăiască mult, și să vindece cât mai multe persoane.”

După ultimul consult, ne-am intersectat cu Sorin și cu soția lui pe holul BRAIN Institute – cu zâmbetul pe buze, ne-au spus povestea lor. Înainte de a pleca, Sorin l-a întrebat pe Dr. Stoica dacă neurinomul este genetic; răspunsul a fost negativ. Așa că așteptăm vești bune de la Sorin și soția lui – nu doar de sănătate, ci și privind venirea pe lume al celui de-al treilea membru al familiei.

Operaţie pe furiş

În dimineața conferinței de presă care a avut loc ieri, echipa de neurochirurgie cerebrală condusă de Dr. Sergiu Stoica a operat un caz foarte special. Vrem să vă spunem această poveste pentru că noi am fost –și suntem– profund emotionați și fericiți că totul a decurs bine.

(Nu vom folosi numele real – din motive pe care le veți înțelege citind ceea ce urmează.)

Vlăduț are șapte anișori. La fel ca majoritatea băiețeilor de vârsta lui, el este pasionat de mașinute. La fiecare consultație a adus una din mașinuțele preferate. Privindu-l cum se joacă, ai fi putut jura că vizita la medic este una conjuncturală – poate doar pentru a-și însoți părinții, și a le rezolva problemele de adulți.

Neimplicarea lui Vlăduț în propriile probleme medicale nu este întâmplătoare. La vârsta de doi ani și jumătate, Dr. Sergiu Stoica l-a operat pe Vlăduț de o tumoră gigant de 7 centimetri. La vremea respectivă, a fost detectată o a doua leziune, mult mai mică, iar decizia a fost doar de a o supraveghea radiologic în continuare. Luna trecuta însă, medicii au observat o creștere în dimensiuni, drept pentru care abordarea chirurgicală a părut din nou cea mai corectă soluție.

fotografii-lansare-brain-institute-29

În cazul lui Vlăduț, una din principalele griji a tuturor a fost ca el să nu știe că va trece printr-o operație neurochirurgicală complexă – de fapt, să nu știe că ar avea vreo problemă. Singura explicație a fost controlul uzual pe care toți copiii și adulții trebuie să îl facă din când în când. În cazul copiilor, aspectele psihologice sunt cel puțin la fel de importante precum sunt cele clinice; felul în care își construiesc personalitatea depinde în mare măsură de percepția egalității cu ceilalți.

De când s-a internat dimineață, totul a mers impecabil – echipa BRAIN Institute s-a transformat într-o trupă de actori profesioniști. Vlăduț a primit un sedativ „surpriză”, care a permis asistentelor să îi monteze o branulă pe furiș. A urmat anestezia și operația – totul s-a petrecut în timp ce Vlăduț își visa probabil colecția de mașinuțe. Cicatricea, singura urmă pe care operația a lăsat-o, a fost ascunsă în păr – micuță, cvasi-invizibilă.

Câteva ore mai târziu, când s-a trezit, nu era conectat la niciun aparat de monitorizare, fiind în același loc în care adormise de dimineață. A căscat, le-a zâmbit părinților, a coborât din pat, și a mers direct în camera de joacă. În pragul ușii, a apărut o fetiță de vârstă ceva mai mică, la care Vlăduț s-a uitat cu înțelegere și compasiune: „săraca fetiță, probabil că e bolnăvioară”.

Asta explică o parte din zâmbetul pe care Doctorul Stoica l-a afișat la conferința de presă de ieri dimineață. Grija și dragostea pe care o dăruim pacienților se întoarce înapoi înzecit!