Mayo Clinic, sursă de inspirație

Ideea unei instituții non-profit în domeniul medical nu este nouă, ci este inspirată de povestea Mayo Clinic.

 

Dr. William Worrall Mayo și-a stabilit familia în Rochester în anul 1864, și a lansat o practică medicală care a evoluat cu ajutorul fiilor lui. William James Mayo (1861–1939) și Charles Horace Mayo (1865–1939) au pus bazele Mayo Clinic, primul grup medical non-profit integrat din lume. Astăzi, Mayo Clinic are o prezență extinsă în Rochester (Minnesota), Jacksonville (Florida), și Phoenix (Arizona). Mai mult, deține Mayo Clinic Health System: peste 70 de spitale și clinici, cu peste 14.000 de angajați în Minnesota, Iowa, Wisconsin și Georgia.

Am ales un fragment din cartea „Management Lessons from Mayo Clinic” scrisă de Leonard Berry și Kent Seltman. Leonard Berry, guru în afacerile din domeniul serviciilor, a petrecut un an întreg în interiorul clinicii pentru a-i afla secretele.

 

În anul 1931, frații Mayo vorbeau despre filosofia lor într-un interviu:

„Până în anul 1894, eu și fratele meu ne-am achitat casele. Clinica noastră era pe picioare. Pacienții continuau să vină. Teoriile noastre păreau să funcționeze. Rata mortalității în cazurile tratate de noi era satisfăcător de mică. Banii au început să se strângă. Nouă ni s-a părut că sunt mai mulți bani decât oricare doi oameni ar fi avut vreun drept să aibă.

Am vorbit mult pe tema asta atunci (în anul 1894). Apoi, am luat la o decizie. În acel an, am pus deoparte jumătate din venitul nostru. Nu puteam să atingem vreun cent din jumătatea aceea pentru nevoile noastre. Știu că poate suna sentimental, poate suna egoist și arogant, dar nu era niciuna din aceste variante; acei bani păreau, cumva, bani sfinți pentru noi.

Începând cu anul 1894, nu am folosit niciodată mai mult decât jumătate din profit pentru noi și familiile noastre…Atât eu, cât și fratele meu, ne-am mutat pe salarii. Salariile sunt, de departe, mai puțin de jumătate din venituri.

Acei bani sfinți, așa cum i-am numit, trebuiau să se întoarcă în beneficiul oamenilor care ni i-au oferit.

Încercăm să îmbunătățim educația medicală chirurgicală a acelor oameni selectați si promițători, pe care statul îi abandonează. Interesul nostru este să pregătim oamenii în beneficiul umanității. Ce pot face cu o singură pereche de mâini? Dar, dacă pregătesc 50, sau 500 perechi de mâini, am contribuit la transmiterea făcliei generației viitoare. Și avem mâinile pe care să le pregătim – aproape 300 dintre ele de la Fundația Mayo, și o listă de așteptare de vreo 1.400. Ei sunt cei care vor duce munca noastră mai departe.”

Mayo-clinic-logo

Mayo Clinic are trei principii, evidențiate și de logo. Primul și cel mai important principiu este îngrijirea pacienților (reprezentat de scutul central), celelalte sunt educația și cercetarea.

În fiecare an, peste un milion de pacienți din toate cele 50 de state, și din mai mult de 150 de țări, sunt tratați la una din unitățile Mayo Clinic.

În 1972, Mayo Clinic a lansat una dintre școlile medicale proprii în Rochester: Mayo Medical School. Ulterior, au fost lansate și alte instituții educaționale în domeniul medicinii: Mayo Graduate School, Mayo School of Graduate Medical Education și Mayo School of Health Sciences.

În ceea ce privește cercetarea, Mayo Clinic investește anual peste 500 milioane de dolari.

Operaţie pe furiş

În dimineața conferinței de presă care a avut loc ieri, echipa de neurochirurgie cerebrală condusă de Dr. Sergiu Stoica a operat un caz foarte special. Vrem să vă spunem această poveste pentru că noi am fost –și suntem– profund emotionați și fericiți că totul a decurs bine.

(Nu vom folosi numele real – din motive pe care le veți înțelege citind ceea ce urmează.)

Vlăduț are șapte anișori. La fel ca majoritatea băiețeilor de vârsta lui, el este pasionat de mașinute. La fiecare consultație a adus una din mașinuțele preferate. Privindu-l cum se joacă, ai fi putut jura că vizita la medic este una conjuncturală – poate doar pentru a-și însoți părinții, și a le rezolva problemele de adulți.

Neimplicarea lui Vlăduț în propriile probleme medicale nu este întâmplătoare. La vârsta de doi ani și jumătate, Dr. Sergiu Stoica l-a operat pe Vlăduț de o tumoră gigant de 7 centimetri. La vremea respectivă, a fost detectată o a doua leziune, mult mai mică, iar decizia a fost doar de a o supraveghea radiologic în continuare. Luna trecuta însă, medicii au observat o creștere în dimensiuni, drept pentru care abordarea chirurgicală a părut din nou cea mai corectă soluție.

fotografii-lansare-brain-institute-29

În cazul lui Vlăduț, una din principalele griji a tuturor a fost ca el să nu știe că va trece printr-o operație neurochirurgicală complexă – de fapt, să nu știe că ar avea vreo problemă. Singura explicație a fost controlul uzual pe care toți copiii și adulții trebuie să îl facă din când în când. În cazul copiilor, aspectele psihologice sunt cel puțin la fel de importante precum sunt cele clinice; felul în care își construiesc personalitatea depinde în mare măsură de percepția egalității cu ceilalți.

De când s-a internat dimineață, totul a mers impecabil – echipa BRAIN Institute s-a transformat într-o trupă de actori profesioniști. Vlăduț a primit un sedativ „surpriză”, care a permis asistentelor să îi monteze o branulă pe furiș. A urmat anestezia și operația – totul s-a petrecut în timp ce Vlăduț își visa probabil colecția de mașinuțe. Cicatricea, singura urmă pe care operația a lăsat-o, a fost ascunsă în păr – micuță, cvasi-invizibilă.

Câteva ore mai târziu, când s-a trezit, nu era conectat la niciun aparat de monitorizare, fiind în același loc în care adormise de dimineață. A căscat, le-a zâmbit părinților, a coborât din pat, și a mers direct în camera de joacă. În pragul ușii, a apărut o fetiță de vârstă ceva mai mică, la care Vlăduț s-a uitat cu înțelegere și compasiune: „săraca fetiță, probabil că e bolnăvioară”.

Asta explică o parte din zâmbetul pe care Doctorul Stoica l-a afișat la conferința de presă de ieri dimineață. Grija și dragostea pe care o dăruim pacienților se întoarce înapoi înzecit!