Fuziunea intervertebrală lombară anterioară – ALIF (Anterior Lumbar Interbody Fusion)

Fuziunea intervertebrală lombară anterioară – ALIF (Anterior Lumbar Interbody Fusion)

Fuziunea coloanei vertebrale este o procedură chirurgicală care leagă permanent două sau mai multe vertebre împreună și se poate efectua pentru a trata afecțiunile coloanei vertebrale la nivelul vertebrelor lombare.

Coloana lombară este o structură complexă formată din vertebre, discuri intervertebrale, mușchi și ligamente. Discurile intervertebrale acționează ca niște perne care absorb șocurile și permit mișcarea coloanei vertebrale. Uneori, discurile se pot deteriora sau degenera, provocând durere și instabilitate.

ALIF este o intervenție chirurgicală minim invazivă care se realizează prin abordarea anterioară (din față) a coloanei vertebrale lombare. Chirurgul accesează coloana vertebrală printr-o incizie mică în abdomen, retrăgând ușor mușchii și ligamentele pentru a expune vertebrele afectate.

Această procedură poate fi utilizată pentru a trata o varietate de afecțiuni ale coloanei vertebrale dar care depind de o serie de factori, inclusiv:

  • Tipul de afecțiune: ALIF este cel mai frecvent utilizată pentru a trata leziunile discale degenerative, stenoza rahidiană și instabilitatea coloanei vertebrale.
  • Severitatea afecțiunii: ALIF este o opțiune bună pentru afecțiunile mai severe care nu pot fi tratate cu metode non-chirurgicale.
  • Anatomia pacientului: ALIF este indicat pentru tratametnul nivelurilor L4-L5-S1 ale coloanei vertebrale lombare și este influențată de anatomia vasculară și vertebrală a pacienților.

Procedura ALIF poate fi benefică în tratarea următoarelor afecțiuni:

  • Boala degenerativă de disc, care implică deshidratarea și subțierea discurilor intervertebrale odată cu vârsta. Pe măsură ce discul se subțiază sau herniază, vertebrele se freacă și comprimă nervii.
  • Stenoza rahidiană, o îngustare a canalului rahidian care pune presiune pe măduva spinării și nervi, determinând durere și amorțeală la nivelul picioarelor.
  • Instabilitatea coloanei vertebrale, o afecțiune în care vertebrele se mișcă anormal una față de cealaltă, aceasta apare din cauza îmbătrânirii discurilor, artritei, a unor intervenții chirurgicale anterioare la coloană sau a altor factori.

Cum se efectuează o procedură ALIF

  • Se administrează anestezie generală adaptată pacientului.
  • Incizia este realizează anterior, prin abdomen.
  • Pentru a accesa coloana vertebrală, chirurgul retrage mușchii și sacul peritoneal pentru a expune vertebrele.
  • Se îndepărtează discul intervertebral deteriorat și se introduce o proteză în spațiul discal.
  • Se utilizează șuruburi pentru a fixa vertebrele împreună.
  • Se închide incizia cu suturi sau capse.

Colaborare esențială: Rolul neurochirurgului și al chirurgului vascular în fuziunea anterioară a coloanei vertebrale

In fuziunea anterioară a coloanei vertebrale (ALIF), neurochirurgul și chirurgul vascular își unesc forțele pentru a reda mobilitatea pacientului.

Neurochirurgul stabilește abordarea chirurgicală optimă, evaluează nevoile specifice ale pacientului și selectează tipul de proteză. Îndepărtează cu precizie discul intervertebral deteriorat creând spațiul pentru inserarea protezei în spațiul intervertebral, asigurând poziționarea corectă pentru refacerea antomiei vertebrale și fixează vertebrele pentru a crea fuziune. Pe parcursul întregii proceduri, asigură monitorizarea neurologică a pacientului.

Chirurgul vascular creează un pasaj sigur către coloană, protejând vasele de sânge, minimizând riscul de sângerare și complicații. Oferă asistență neurochirurgului în timpul procedurii, asigurând un flux chirurgical optim.  

Colaborarea strânsă și comunicarea eficientă dintre cei doi specialiști sunt esențiale pentru o procedură minim invazivă, cu risc redus de complicații și recuperare rapidă pentru pacient. Această echipă multidisciplinară pune la un loc expertiza chirurgicală pentru a optimiza rezultatele și a îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

De ce este procedura ALIF indicată

Traumă musculară mai mică: Procedura ALIF implică o retragere mai mică a mușchilor și ligamentelor pentru a accesa coloana vertebrală, ceea ce duce la o traumă musculară mai mică, durere postoperatorie mai mică și mobilizare mai rapidă.

Refacerea lordozei lombare: în cele mai multe cazuri, în urma degenerării disco-vertebrale sau a intervențiilor chirurgicale anterioare, pacientii candidați pentru ALIF au pierdut curbura fiziologică a coloanei lombare – lordoza. ALIF este net superioară în restaurarea unei lordoze cât mai fiziologice.

Tehnici minim invazive: Chirurgii utilizează tehnici minim invazive pentru a reduce la minimum durerea și disconfortul pacientului.

Recuperarea după ALIF

Recuperarea după o procedură ALIF este, de obicei rapidă. Majoritatea pacienților își pot relua activitățile zilnice normale în 3-6 săptămâni.

  • Spitalizare: majoritatea pacienților petrec 1-2 zile în spital după procedura ALIF.
  • Durere: este normală o oarecare durere după procedură însă aceasta este mult diminuată față de procedura posterioară.
  • Activitate: va fi necesar să vă limitați activitatea timp de câteva săptămâni după procedură.
  • Fizioterapie: se va recomanda fizioterapie pentru a vă ajuta să vă recâștigați forța și flexibilitatea coloanei vertebrale.

Echipa noastră de experți în proceduri ALIF

Chirurgii noștri utilizează tehnici chirurgicale minim invazive pentru a reduce la minimum durerea și disconfortul pacientului, utilizând cele mai avansate echipamente pentru a obține cele mai bune rezultate posibile, accelerând totodată recuperarea pacientului.

Ne angajăm să oferim pacienților noștri o experiență sigură și confortabilă, de la programare până la recuperare.

Echipa noastră medicală vă oferă o evaluare aprofundată și teste medicale personalizate pentru a determina dacă procedura ALIF este cea mai bună opțiune pentru dumneavoastră.

Microdiscectomia lombară, cervicală posterioară sau toracală: O soluție minim invazivă pentru hernia de disc

Microdiscectomia lombară, cervicală posterioară sau toracală: O soluție minim invazivă pentru hernia de disc

Ce este microdiscectomia?

O procedură chirurgicală minim invazivă, care implică incizii mici și îndepărtarea unei porțiuni din discul intervertebral herniat. Este utilizată pentru a trata hernia de disc lombară, cervicală posterioară sau toracală, când discul herniat apasă pe nervii spinali, cauzând durere și disconfort.

Sistemul METrx Tube pentru Chirurgia Spinală Minim Invazivă

Sistemul METrx Tube este o soluție inovatoare utilizată în chirurgia spinală minim invazivă, pentru a facilita accesul la coloana vertebrală și a reduce trauma pacientului. Spre deosebire de chirurgia deschisă tradițională și de alte proceduri minim invazive, această procedură chirurgicală utilizează incizii minuscule, oferind multiple beneficii prin protecția musculaturii paravertebrale (care nu se taie și nici nu se dezinseră de pe coloană):

  • Durere redusă: Inciziile mici minimizează durerea postoperatorie și disconfortul.
  • Recuperare mai rapidă: Pacienții se pot recupera mai rapid și se pot reîntoarce la viața normală mai devreme.
  • Risc scăzut de complicații: Chirurgia minim invazivă reduce riscul de infecții, sângerări și alte complicații.
  • Cicatrici minime: Inciziile mici lasă cicatrici reduse, cosmetice.

Microdisectomie lombară cu ajutorul sistemului de abord METrx Tube – Dr. Mihai Adrian Cristescu, medic primar neurochirug, coordonează echipa de chirurgie spinală robotică a Spitalului Monza.

 

Procedura implică o incizie mică (aproximativ 22mm) în regiunea lombară, cervicală sau toracală. Cu ajutorul sistemului de abord METrx se creează un tunel de 22mm prin mușculatură, oferind acces la coloana vertebrală fără tăierea sau dezinserarea mușchilor.

Discul herniat este vizualizat prin microscopul operator iar porțiunea herniată este îndepărtată cu instrumente specializate, eliberând nervul spinal de presiune.

Avantajele unei intervenții chirurgicale pentru Microdiscectomia tubulară

  • Versatilitate: Sistemul poate fi utilizat pentru o varietate de procedure chirugicale minim invasive (disectomie, foraminotomie, tratamentul stenozelor, rezecția unor tumori de dimensiuni mai mici, fuziune spinală, precum și implantarea de tije, șuruburi și plăci pentru a stabiliza coloana vertebrală).

Poate fi utilizată cu neuronavigatia intraoperatorie și robotul MazorX atunci cand intervenția necesită utilizarea unor implanturi.

  • Precizie: Permite chirurgului o vizualizare și un control mai precis.
  • Siguranță: intervenții minim invasive ce reduce riscul de traume pentru pacient.
  • Eficiență: Procedurile pot fi finalizate mai rapid decât cu chirurgia deschisă (intervenția durează de obicei 1-2 ore).

 

Este important să discutați cu medicul dumneavoastră pentru a afla dacă microdiscectomia tubulară minim invazivă este o opțiune potrivită pentru dumneavoastră. Medicul vă va evalua starea de sănătate și vă va oferi informații complete despre riscurile și beneficiile procedurii.

Deși microdiscectomia este o procedură chirurgicală sigură și eficientă pentru tratarea herniilor de disc, există riscuri asociate cu orice intervenție chirurgicală. Riscurile includ sângerare, infecție, durere persistentă, pierderea senzației sau a mobilității în zona afectată și reacții adverse la anestezie.

 

Recuperarea

Pacientul este de obicei externat în aceeași zi sau după o noapte de spitalizare. Durata recuperării variază, dar majoritatea pacienților se pot reîntoarce la activitățile zilnice normale în 2-4 săptămâni. Exercițiile de fizioterapie pot fi recomandate pentru a facilita recuperarea și a preveni recurența herniei.

 

Sistemul METrx Tube este o opțiune avansată pentru chirurgia spinală, oferind multiple beneficii pacienților. Cu o recuperare mai rapidă, durere redusă și risc scăzut de complicații, chirurgia spinală minim invazivă cu sistemul METrx Tube poate fi o soluție pentru cei care necesită intervenții chirurgicale la coloana vertebrală.

Echipa noastră medicală vă oferă o evaluare aprofundată și teste medicale personalizate pentru a determina dacă microdisectomia tubulară este cea mai bună opțiune pentru dumneavoastră.

 

Stresul prelungit: Impactul său dăunător asupra creierului și riscurile majore la care ne expune

Stresul prelungit: Impactul său dăunător asupra creierului și riscurile majore la care ne expune 

Stresul prelungit este o stare de tensiune continuă care poate dura săptămâni, luni sau chiar ani. 

Această stare poate fi cauzată de o serie de factori, cum ar fi probleme la locul de muncă, dificultăți financiare, probleme de relație sau boli cronice.

Stresul prelungit poate avea un impact semnificativ și dăunător asupra creierului nostru. Poate afecta memoria și capacitatea de învățare, poate duce la atrofia creierului, poate crește riscul de depresie și anxietate și poate afecta sistemul imunitar.

Neurologul este un medic specialist esențial în gestionarea afecțiunilor ce afectează creierul și coloana vertebrală. Rolul său este crucial, atât în stabilirea unui diagnostic precis, cât și în facilitarea unei abordări terapeutice eficiente.

Dr. Floricel Cristea, medic primar neurolog, ne povestește despre impactul stresului prelungit asupra creierului și ne oferă sfaturi valoroase pentru gestionarea sa.

Cum poate impacta stresul indelungat creierul si care sunt riscurile la care ne expunem?

Dr. Floricel Cristea: Stresul prelungit poate avea un impact semnificativ și dăunător asupra creierului nostru, expunându-ne la o serie de riscuri majore. 

Efectele negative ale stresului prelungit asupra creierului aparțin de afectarea memoriei și a capacității de învățare, atrofia creierului, tulburări mentale, afectarea sistemului imunitar precum si inducerea unor probleme cardiovasculare.

Care sunt riscurile la care ne expunem din cauza stresului prelungit?

Dr. Floricel Cristea: Riscurile la care ne expunem din cauza stresului prelungit sunt multiple, din pacate, și diverse. Stresul cronic poate duce la depresie, o tulburare mentală caracterizată prin sentimente de tristețe, pierderea interesului pentru activități plăcute și lipsă de speranță, sau poate provoca anxietate, adica îngrijorare excesivă și teamă persistentă. Se pot asocia tulburari de somn sau probleme digestive, dureri de cap și migrene și, deloc de neglijat, stresul poate creea un context favorizant pentru abuzul de alcool sau droguri ca o modalitate de a face față emoțiilor negative.

Care sunt cele mai comune afectiuni neurologice dezvoltate la adultii tineri? 

Dr. Floricel Cristea: Afecțiunile neurologice la adulții tineri cu stil de viață dezordonat și stresant sunt frecvente și pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții. Dintre cele mai comune se numără migrenele, tulburările de somn, anxietatea, depresia, accidentele vasculare cerebrale și demența. Factorii de risc despre care vorbim includ lipsa somnului, dieta nesănătoasă, sedentarismul, consumul de alcool și tutun, stresul cronic și predispoziția genetică.

Există așa-zisul “sindrom al blank-urilor de memorie”?

Dr. Floricel Cristea: Există un fenomen cunoscut sub numele de „sindrom al blank-urilor de memorie”, caracterizat prin uitarea frecventă a informațiilor, cum ar fi nume, cuvinte sau evenimente recente. Cauzele pot fi multiple, iar dintre cele mai importante care sunt menționate sunt stresul, lipsa de somn care implică și oboseala cronică la un moment dat, anxietatea sau depresia. Desigur, discuția cu medicul poate pune un diagnostic pentru fiecare pacient, pentru că trebuie să particularizăm. Uneori putem identifica afecțiuni medicale care, prin deficitele pe care le produc, pot afecta memoria sau să nu uităm că și îmbătrânirea fiziologică poate determina o scădere a memoriei, diferită de la un individ la altul.

Stresul poate crește riscul de Alzheimer? 

Dr. Floricel Cristea: S-a demonstrat că stresul prelungit poate crește riscul de a dezvolta boala Alzheimer. E important de menționat că primele semne în boala Alzheimer pot fi subtile și ușor de ignorat: putem vorbi de pierderi de memorie, mai ales pentru evenimentele recente, dificultăți în găsirea cuvintelor potrivite, probleme de planificare și organizare. Acestea au un caracter nespecific, adică ni se întamplă poate tuturor dar nu înseamnă neaparat că avem probleme. În timp pot aparea semne cu o specificitate mai mare, cum ar fi dezorientarea în timp și spațiu, schimbări de personalitate și comportament. Diagnosticul in Alzheimer se bazează pe o serie de evaluari si investigații; începe cu evaluarea istoricului medical și a simptomelor, efectuăm o serie de teste cognitive și neurologice, e nevoie de o serie de investigații de imagistică cerebrală și analize de sânge. Pe baza acestora, puse cap la cap, putem pleca de la o suspiciune și orienta diagnosticul de Alzheimer.

Prevenția ține, pentru populația generală, în primul rând de un stil de viață sănătos, și aici includem o alimentație echilibrată, somn suficient. În plus, este foarte important să menținem interacțiunile sociale, să învațăm să facem față cu brio stresului și să încercăm să menținem în permanență un grad de stimulare mentală.

Recomandari pentru a gestiona stresul prelungit

Există o serie de metode care pot fi eficiente în gestionarea stresului:

  • Exerciții fizice regulate pot ajuta la reducerea hormonilor de stres și la îmbunătățirea stării de spirit.
  • Tehnici de relaxare, meditația, yoga, respirația profundă și alte tehnici de relaxare pot ajuta la calmarea minții și a corpului.
  • O dietă sănătoasă, bogată în fructe, legume și cereale integrale poate ajuta la reducerea stresului și la îmbunătățirea stării generale de bine.
  • Somn suficient, fiindcă lipsa somnului poate agrava stresul. Este important să dormim suficient (7-8 ore pe noapte) pentru a ne odihni corpul și mintea.
  • Suportul social, petrecerea timpului cu familia și prietenii, discutarea problemelor cu o persoană de încredere, pot fi de ajutor în gestionarea stresului.
  • Terapie cognitiv-comportamentală: Această formă de terapie poate ajuta la identificarea și schimbarea tiparelor de gândire negative care contribuie la stres.

Sfaturi pentru persoanele care se confruntă cu stres prelungit

Este important să nu ignorați semnalele de stres. Dacă vă confruntați cu simptome de stres prelungit, cum ar fi oboseală, iritabilitate, dificultăți de concentrare sau probleme de somn, este important să solicitați ajutor.

Dr Floricel Cristea oferă consultații în zilele de marți, miercuri și joi între orele 10.00-18.00 și programările se pot face de luni până vineri între orele 09.00-17.00 la numărul de telefon 021.9968  sau la adresa de email neurologie@braininstitute.ro

Scrie-i Dr. Floricel Cristea

Recunoștința pacienților – bucuria și motivația medicilor

 Atunci când primim spontan recunoștința foștilor nostri pacienți, este un moment prețios de mulțumire împletită cu împăcare –  că ajungem la „omul” pe care îi tratăm, dincolo de rolul de pacient în care îi întâlnim cel mai adesea, în rezerva clinicii noastre. Profa de verbe, cum îi place să se semneze, doamna Cristea Monica ne-a încântat anul acesta cu o scrisoare virtuală, încărcată cu emoție și recunoștință care ne onorează și ne îndeamnă să fim în continuare așa cum ne-a întâlnit dânsa și ne așează în poveste, astăzi, la 2 ani distanță de intervenția chirurgicală realizată de echipa noastră medicală. Vă-mpărtășim rândurile de mai jos, care mai mult decât litere și cuvinte, sunt pur și simplu …emoție, iar la finalul articolului, o fotografie la fel de spontană cu Sergiu Stoica, pentru a avea și perspectiva medicală – bucuria din privirea medicului atunci când face ceea ce iubește.

„Cu doi ani în urmă, chiar în prima zi din Săptămâna Patimilor, am fost operată la Brain Instituite! Aveam inima cât inima unui purice – de frică! Însă, totul a decurs ”conform protocolului”, adică, dincolo de procedurile impuse de o operație pe hipofiză, am simțit nu doar profesionismul, ci mai ales omenia de înaltă clasă a ”îngerilor cu aripi albe”! Nu știu cum a reușit domnul doctor Sergiu Stoica să transforme o fricoasă la superlativ, într-o ființă care să fie convinsă că ”totul va fi bine”. Cred că dumnealui vrăjește cu surâsul! Nu știu dacă asta intră în protocol, dar cu siguranță îți dă încredere. Și iarăși nu am înțeles cum de domnul doctor Bogdan Mocanu reușește așa … ca un personaj din Povestea lui Harap Alb, să se facă mic-mic de tot și să între, dincolo de toate zăvoarele firești, în locul acela pitit … ehei … – Dumnezeu știe prin ce cotloane – … în care stă ascuns un adenom (a se citi ”fata cea vicleană a Împăratului Roș”)! Și – hai să spunem că de ajuns, a ajuns dumnealui cumva – dar cum de l-a și văzut??? Mă tot întreb de doi ani – o fi frate cu Ochilă, ori cu Păsări-Lăți-Lungilă – că altfel cum să ajungă unde nimeni n-a ajuns? Că, în basme, mai ajunge Făt Frumos în creierul munților, dar nu și în creierul omului! Multe semne de întrebare, dar și mai multe de mirare. Fără îndoială că acești doi domni doctori nu sunt oameni obișnuiți!!! Alături de ei doamna șefă de secție, doctor Anca Vișan care știe să te ducă pe tărâmul viselor în doi timpi și trei mișcări. Cu toții fac parte dintr-o poveste!!! Ba nu, mai exact dintr-un basm pentru că acolo, întotdeauna, poți să fii convins că, la final, toată lumea este fericită! Și pacienții, și medicii minunați, și doamna Camelia Barbu care leagă și dezleagă toate. Timpul trece și în basme, dar faptele rămân, ne modelează, ne fac să fim recunoscători celor care ne întind mână să trecem peste o prăpastie. Acum doi ani eram la terapie intensivă la BRAIN Institute. Acum sunt acasă și vă mulțumesc că mă pot bucura de Sărbători și de un mălin care a apărut în locul celui rupt sub greutatea zăpezii tărzii din aprilie 2017. Mălinul nu-i mălin e Mălina are 7 luni și e nepoțica mea. Dacă nu erați dumneavoastră, probabil n-aș fi putut să o văd!

Vă mulțumesc, nu v-am uitat, vă mulțumesc!

Profa de verbe
alias Cristea Monica

P.S.: Eu știu că recunoștința e floare rară, de aceea v-aș ruga să mă ajutați să demonstrez că nu toată lumea uită un bine făcut cândva. Acum doi ani ați avut amabilitatea să puneți rândurile mele pe site-ul Institutului, v-aș rămâne recunoscătoare, dacă ați putea să o faceți și acum. În rândurile de atunci dintr-o impardonabilă eroare din pate-mi, n-am nominalizat un domn doctor care mi-a fost alături, aș vrea să-mi îndrept greseala în mod discret.

Vă mulțumesc pentru ajutor și vă doresc: Sărbători luminate, cu bucurii și oameni frumoși la suflet!”

Sergiu Stoica, medic neurochirurg

Când sănătatea devine o prioritate distanțele dispar

Au venit din SUA să se opereze la BRAIN Institute

 Acea clipă când totul se prăbuşeşte, când pământul ne fuge de sub picioare, când începem să căutăm cu disperare cel mai bun medic şi cel mai bun spital. Acel moment în care stăm nopţi întregi pe internet, când trimitem zeci de emailuri, când ne facem calcule, când suntem dispuşi să vindem tot, când nu ne mai trebuie nimic şi când parcă nici demnitatea nu mai are aceleaşi conotaţii. Acel moment când ne este îngrozitor de frică şi am vrea să plecăm “afară”, pentru că “acolo sunt cei mai buni specialişti”, pentru că “acolo avem condiţii”, pentru că “acolo nu murim cu zile”, pentru că de acolo licăreşte ultima speranţă. Da, ştim! Prieteni, rude sau poate chiar noi înşine am trecut prin asta. Cu toţii înţelegem spaima şi zbaterea unui astfel de moment, pentru că acela este momentul în care trebuie să ne salvăm! Şi, tocmai pentru că ştim, atunci când doi români stabiliţi în Statele Unite fac, în cel mai greu moment al vieţii lor, drumul invers spre casă, spre România, spre BRAIN Institute, pentru noi este copleşitor, onorant şi ne responsabilizează.

Sergiu Stoica neurochirurg

“Altfel te ajută românii tăi, de acasă!”

După ce fata a plecat la studii în SUA, acum 14 ani şi s-a căsătorit acolo, iar ceilalţi doi băieţi au plecat la studii în Marea Britanie, unde s-au şi stabilit, soţii G. nu şi-au mai găsit locul în Bacău. Şi-au urmat fata în Houston şi şi-au construit o viaţă, aşa cum îşi construiesc vieţile oamenii care ţin aproape de copii, oameni pentru care care casa nu înseamnă un loc, ci o familie. Doar că, în 2006, o criză de pierdere a conştienţei prin care trece domnul G., avea să le alunge liniştea. Urmează multe investigaţii care relevă o formaţiune tumorală frontală şi calvarul a două intervenţii chirugicale (2006 şi 2014). Domnul G. tot nu se simte bine şi în decembrie 2018, RMN-ul arată din nou prezenţa unei tumori cerebrale, iar copiii intră în vrie. Au un nepot de-al ginerului student la medicină, în Cluj, care află rapid din mediul universitar despre neurochirurgul Sergiu Stoica. În paralel, fata şi ginerele ajung la aceeaşi concluzie: trebuie ajuns la Bucureşti, la BRAIN Institute! “Eram disperaţi. Avuseseră deja loc două intervenţii, iar soţul meu voia neapărat acasă! Până la urmă a fost ca un drum trasat direct de acolo aici. Fiica mea a ţinut permanent legătura cu BRAIN Institute, noi am făcut acolo toate analizele. Sâmbătă am ajuns, duminică ne-am internat şi luni a fost operaţia. Imediat s-au făcut toate procedurile. Am rezolvat foarte uşor”, povesteşte doamna G.. Domnul G. este deja operat de către Sergiu Stoica, se simte bine şi îşi priveşte liniştit soţia: “De câte ori trebuia să mă internez în urgenţă în SUA îmi era frică. Altfel te ajută românii tăi, de acasă. BRAIN Institute este foarte diferit de alte spitale. E ca un grup de prieteni care au grijă de tine. O asistentă ne-a şi spus: “Noi vă tratăm ca şi cum aţi fi părinţii noştri!” M-a impresionat!”. Domnul G. nu-şi poate stăpâni emoţiile. Este pasionat de grădinărit, a cultivat în Houston roşii din seminţe aduse din România: “Am vorbit cu doctorul Stoica, mi-a spus că se poate, în procent foarte mare, să fiu salvat. Şi eu cred asta pentru că mă simt mult mai bine decât la precedentele intervenţii. Îmi dau seama ca va fi bine şi că o să mă vindec complet, deja am experienţă”. Râde: “Depun toate eforturile să mă recuperez repede. Anul ăsta nu mai pun roşii. Vor veni călduri foarte mari şi nu vreau să stric ceea ce a muncit domnul doctor. Dar la anul mă pot reîntoarce la grădinărit”. Doamna G. povesteşte că nu a fost greu să ajungă la BRAIN Institute, că n-au fost necesare intervenţii şi că toate procedurile le-a demarat fiica, de la distanţă, din SUA: “Cel mai greu a fost faptul că am făcut un drum lung, dar lupta pentru viaţă ne-a dat putere. Acasă, în România, e mai bine şi găsim medicii noştri buni, medici sufletişti. Am găsit atât de mulţi medici tineri şi atât de bine pregătiţi în BRAIN Institute! Am rămas impresionaţi de felul în care explică, de felul în care coboară la nivelul pacientului. Am ales foarte bine! Ar trebui să ştie mai multă lume despre acest spital. Cine ştie câţi or fi fost în aceeaşi situaţie ca noi?”. Domnul G. intervine: “Nu mulţi doctori îşi asumă răspunderea pentru viaţă, aşa cum face doctorul Sergiu Stoica. Vreau să-i mulţumesc! Pur şi simplu, mi-a dat viaţă! M-a renăscut!”.

PERSPECTIVĂ MEDICALĂ Pacientul S.G., în vârstă de 61 de ani, se prezintă la BRAIN Institute pentru tratamentul chirurgical al meningiomului anaplazic fronto temporal drept, multiplu operat, radiotratat, recidivat. Simptomatologia a debutat în 2006 printr-o criză comiţială, an în care a fost diagnosticat cu meningiom meningotelial grad I WHO, pentru care a fost supus primei intervenţii chirurgicale. În anul 2014 prezintă din nou simptome, iar examinarea imagistică a demonstrat recidivă tumorală pentru care s-a intervenit chirurgical şi, la trei luni post-operator, s-a practicat radioterapie pentru un rest tumoral. Din decembrie 2018 pacientul acuză scaderea acuităţii vizuale bilaterale, motiv pentru care efectuează examen oftalmologic care demonstrează prezenţa edemului papilar bilateral. În ultimele trei săptămâni, asociază şi cefalee temporo-occipitală dreaptă, parestezii şi spasme musculare la nivelul membrelor stângi. IRM-ul cerebral evidenţiază prezenţa unei tumori voluminoase la nivel fronto-temporal drept cu edem perilezional şi deplasarea structurilor liniei mediane la stânga. Pe data de 28.01.2019 se intervine chirurgical prin abord fronto-temporal drept, sub ghidaj imagistic (neuronavigaţie). Ablaţia zonei tumorale periferice a fost dificilă din cauza infiltrării parenchimului cerebral fronto-temporo-insular adiacent. Se prezervă ramurile M2 şi M3 ale Arterei Cerebrale Medii de partea dreaptă care prezenta traiect parţial intratumoral, patenţa structurilor vasculare fiind demonstrată folosind Echo-Doppler. Evoluţia post-operatorie a fost favorabilă, pacientul urmând să revină la control.

IMAGINI RMN pre și postoperator:

RMN pre și post op

“Am rămas profund impresionată de condiţiile din acest spital!”

Stabilită în Washington din 2013, după 23 de ani în care a aşteptat viza de SUA, pe doamna V.A. problemele de sănătate au adus-o tot acasă. Părinţii şi fratele dumneai plecaseră încă din anii ’94-95 în SUA, aşa că pentru pacienta noastră visul american avea miza reîntregirii familiei. Cu o relaţie de cuplu solidă, alături de un cetăţean mexican, cu o casă cumpărată în Washington şi o profesie în domeniul medical, doamna V.A. a ales BRAIN Institute atunci când sănătatea i-a jucat feste. În 2017, când a venit în vacanţă în România, îşi simţea amorţită partea dreaptă a feţei. Pentru că investigaţiile stomatologice şi cele ORL nu au evidenţiat nimic, doamna A. a făcut un RMN care a relevat un meningiom de sinus pietros. “Am întrebat-o pe doamna doctor de la imagistică, dacă ar avea un copil în situaţia mea, cu tumoră, pe cine i-ar recomanda. Şi dumneaei mi-a spus să merg direct la BRAIN Institute, pentru că nu o să fiu dezamăgită”. Doamna A. a ajuns la BRAIN Institute pentru un control, apoi s-a întors în Statele Unite. În 2018 a repetat RMN-ul în Mexic şi a trimis rezultatul la BRAIN Institute. “M-a văzut neurochirurgul de la Hospital Angeles Mexico şi mi-a spus exact ce îmi spusese doctorul Stoica. Mi-a spus şi cum ar fi fost operaţia acolo, dar am preferat să vin acasă.”. Pentru doamna A. experienţa de la BRAIN Institute a fost covârşitoare: “Am rămas profund impresionată de toate condiţiile din acest spital, care sunt la fel cu cele din spitalele din SUA, am rămas surprinsă de grija tuturor cadrelor medicale şi nu am cuvinte să le mulţumesc tuturor pentru tot efortul depus!”. Două dintre asistentele noastre, Virgi şi Luci, i s-au lipit de suflet pacientei. Deşi nu le reţinuse neapărat după nume, a ţinut să le mulţumească: “Au avut foarte multă grijă de mine două fete extraordinare, una cu părul bogat şi cealaltă roşcată şi slăbuţă”. Singura grijă a pacientei, la externare, era aceea că poate nu a reuşit să exprime în cuvinte întreaga gratitudine pentru echipa medicală care a îngrijit-o.

PERSPECTIVĂ MEDICALĂ Pacienta V.A., în vârstă de 43 de ani, s-a prezentat la BRAIN Institute pentru tratamentul chirurgical al meningiomului de sinus pietros superior drept. Pacienta acuza hipoestezie şi parestezii hemifaciale drepte din mai 2017, iar din vara anului 2018 manifesta şi hipoacuzie dreaptă survenită în contextul unei otite. IRM cerebrală preoperator evidenţiază o formaţiune tumorală extranevraxială localizată la nivelul cisternei ponto-cerebeloase drepte, cu creşterea dimensiunilor faţă de examinările anterioare.  În data de 29.01.2019 s-a intervenit chirurgical prin abord retrosigmoidian drept, în park bench position, cu excizia formaţiunii tumorale. O provocare a interveţiei a constituit-o prezervarea nervului trohlear, parţial înglobat în tumoră. Evoluţia post-operatorie a fost favorabilă, cu ameliorarea simptomatologiei. IRM-ul de control post intervenție a confirmat extirparea tumorii şi absenţa complicaţiilor locale. Doamna V.A. urmează să revină la control după trei luni.

IMAGINI RMN pre și postoperator:

RMN pre și postop

Dr. Oana Tarța-Arsene, medic primar neurologie și epileptologie pediatrică: „Micii pacienți sunt rațiunea pentru care practic această specialitate.”

Oana Tarța-Arsene neurologie pediatricăDr. Oana Tarta-Arsene este medic primar neurologie și epileptologie pediatrică în cadrul BRAIN Institute, această specialitate jucând un rol important în evaluarea neurologică periodică a copiilor născuți prematur, precum și a tuturor copiilor cu risc de a dezvolta sechele neurologice, având drept scop depistarea și tratarea precoce a oricărei afectări a sistemului nervos.

Absolventă a Facultății de Medicină Generală UMF „Carol Davila” din București, Dr. Oana Tarta-Arsene a urmat rezidențiatul în specialitatea neurologie-pediatrică, în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, sub îndrumarea Prof Dr. Sanda Magureanu. În perioada 2005 – 2010 a fost medic specialist în specialitatea neurologie pediatrică, în martie 2010 devine medic primar, iar în 2012 devine Doctor în medicină susținând lucrarea „Contribuția Rezonanței Magnetice funcționale în evaluarea ariei limbajului la copii cu epilepsie focală non-lezională.”

Cum v-ați hotărât să urmați o carieră în medicină și ce v-a determinat să vă orientați către neurologie pediatrică?

Decizia mea de a fi medic pornește de la o întâmplare din școala generală. O colegă, în pauza dintre ore, a căzut și și-a fracturat mâna. I-a fost frică să spună ce s-a întâmplat profesorilor, iar eu, prietena ei, m-am oferit să merg cu ea la spital. Am „chiulit” de la școală și ne-am petrecut ziua la camera de gardă a Spitalului de Copii M.S Curie. A fost o zi impresionantă. Nu numai prin atmosfera energizantă specifică unei camere de gardă, dar mai ales din perspectiva calitatății oamenilor de acolo, care erau inteligenți, dedicați și știau atât de multe lucruri ca să rezolve o problemă.

Mi-a placut și m-am hotărât să dau la medicină. Pentru admiterea la facultate am învățat, cu dorința de a reuși ceea ce mi-a permis să intru din primul an. Examenul de admitere m-a învățat că dacă faci ceva cu plăcere și pasiune, poti reusi să faci ce-ți dorești fără să pară prea dificil. 

(mai mult…)

Dr. Sergiu Stoica, speaker în cadrul celui de-al șaselea masterclass de neurochirurgie, organizat de Centrul de aptitudini practice și simulare în medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj

Sergiu_Stoica_02 A șasea ediție a masterclass-ului de neurochirurgie are ca temă „Tumorile benigne” și se va desfășura în intervalul 16-18 februarie 2018. Acest eveniment va reuni specialiști renumiți, cu practică internațională, care au expertize diferite în domeniul neurochirurgiei, al radiologiei și al anatomiei.

Programul științific cuprinde prezentări și workshopuri care au ca obiectiv să ofere o perspectivă globală asupra tumorilor benigne, de la dezvoltare până la modalități de tratament ale diferitelor tipuri: meningiom, neurinom acustic, adenom hipofizar și la nivelul nervilor periferici.

Dr. Sergiu Stoica va prezenta o lucrare ce ilustrează experiența profesională în cazul neurinoamelor de acustic. Ținând cont de faptul că printre participanți vor fi atât studenți, cât și medici, prezentarea va fi interactivă, acoperind de la noțiuni introductive până la studii de caz și va reda, într-un mod esențial și eficient, abordarea sa în cazul acestei tumori cerebrale benigne.

Studenții interesați vor avea oportunitatea de a participa la concursul NeuroQuiz, care constă în întrebări din neuroanatomie, iar primii trei care vor obține punctaj maxim, vor fi premiați cu volume de referință din domeniul neurochirurgiei.

Pentru a afla mai multe informații despre acest eveniment și participare, studenții și medicii pot consulta site-ul evenimentului.

 

Elena, o tânără pacientă diagnosticată cu o tumoră malignă rară, primește o nouă șansă la viață, după cinci ani de incertitudini

Un carusel de emoții, frământări, incertitudini, planuri, vise și un diagnsotic în fața căruia te simți dezarmat. Elena este o tânără în vârstă de doar 23 de ani, cu preocupări și vise specifice vârstei. Înainte de a afla diagnosticul, avea în plan examenul de licență și o nuntă. A ei. A luptat secundă de secundă și a avut încredere. În ea și în medici. Mai jos, vă invităm să parcurgeți o bucățică din viața Elenei, expusă din perspectiva mamei sale:

Povestea noastră este destul lungă și cu hopuri până am ajuns la BRAIN Institute. În 2013, Elena  a avut un episod de vărsături, greață, amețeli, stare generală proastă, ea având doar 18 ani la acea vreme. Toată lumea a crezut că este doar o indigestie, fără să se uite la multe lucruri. Din întâmplare, a ajuns, după acel episod, în Danemarca și atunci i-au fost făcute investigații în detaliu. Am descoperit astfel că nivelul sodiului din organism era foarte scăzut, însă nu s-a putut identifica și care era cauza acestei disfuncții. Medicii de acolo i-au pus diagnosticul de SIADH idiopatic și i-au prescris tratament pentru reglarea nivelului de sodiu din organism. Am ajuns în România, am consultat și alți medici și am început să investigăm problema din punct de vedere hormonal. Ne-am adresat unei alte clinici private, a urmat un alt set complex de analize, însă nu i-au depistat problema reală; mai mult, i-au pus un diagnostic de ulcer gastric și i-au dat tratament pentru ulcer gastric. După o perioadă de timp, am mers la medic, i-am făcut o endoscopie și ulcerul nu apărea, dar nivelul de sodiu scădea în continuare.

Ca o paranteză, tratamentul pe care l-a primit de la medicii din Danemarca presupunea și restricție hidrică – adică nu avea voie să bea mai mult de 800 de ml de apă pe zi. În plus, trebuia să suplimenteze aportului de sodiu prin pastile. In funcție de nivelul de sodiu indicat de analize, lua 2 sau 3 pastile pe zi.

Continuând pe ruta investigațiilor hormonale, în 2015  am reușit să ajungem și la Spitalul Parhon și a fost luată în evidență de medicii endocrinologi de acolo. În urma unui nou set de investigații ample, s-a descoperit un cavernom hipofizar, dar care nu justifica problema cu nivelul scăzut al sodiului. De la Parhon am plecat cu același diagnostic pus și de către medicii din Danemarca: SIADH idiopatic. Ni se spusese însă că această scădere de sodiu poate fi o consecință a unei tumori fie la glanda hipofiză, fie la nivel toracic.

În așteptarea unui diagnostic

Eu, ca mamă, stăteam cu „piatra” atârnată de gât și așteptam să primim diagnosticul de care ne era îngrozitor de frică. În visele mele cele mai negre, mă gândeam de unde va apărea tumora. Ca să mă liniștesc, încercam să mă gândesc că este vorba totuși doar de o dereglare hormonală care se va regla în timp – încercam să îmi creez un scenariu pozitiv al problemei ei. Însă nu am abandonat investigațiile. Elena era în continuare sub observația unui medic endocrinolog, adică mergea periodic și făcea analize (verificam mai ales nivelul de sodiu).

În momentul în care sodiul scădea sub nivelul optim, reapăreau aceleași simptome: vărsături, greață, amețeli, stare generală alterată. În funcție de cât de jos scădea, medicii îi măreau doza zilnică de pastile și îi micșorau cantitatea de apă pe care avea voie să o consume în decurs de 24 de ore. Ajunsese să consume doar 500 de ml de lichide pe zi. 

Am continuat investigațiile – am ajuns să facem și un RMN cu substanță de contrast, în urma căruia s-a confirmat cavernomul de hipofiză și, totodată, s-a văzut că este o mică formațiune și într-un sinus, dar care a fost pusă pe seama unei sinuzite cronice. Vă dați seama că, pe lângă problema mare a SIADH-ului idiopatic, o sinuzită ni se părea ceva minor, o treceam cu vederea. Acum, uitându-ma înapoi, îmi dau seama că a fost o scăpare a medicilor sub observația cărora se afla Elena atunci. Și, bineînțeles, cred ca a fost și o scăpare a noastră pentru că nu ne-am dus să facem și investigații ORL.

De atunci, din 2015 și până la începutul anului 2017, am mers în continuare cu tratamentul pentru SIADH – restricție hidrică, analize lunare pentru măsurarea nivelului de sodiu și administrarea de pastile cu sodiu atunci când era nevoie.

Consultul ORL

Anul acesta, urma să plece în Japonia în toamnă. În luna februarie însă, iar a semnalat o senzație de tensiune în zona sinusurilor. În acel moment, Elena mi-a spus să mergem totuși la un medic ORL pentru a vedea care este problema cu sinuzita. Am început să căutăm un medic specialist bun, atât în Bacău, de unde suntem noi, cât și în București. Îmi doream să găsim acel medic care să ne poată oferi răspunsuri la toate întrebările și problemele pe care le adunasem până în momentul respectiv. Prin recomandări și căutări, am restrâns căutarea la domnul dr. Bogdan Mocanu din București. Am sunat, i-am făcut programare și urma să ajungem în luna aprilie la consultație. Elena trebuia totuși să susțină lucrarea de licență în luna iunie și nu am fi vrut să așteptăm până în aprilie pentru a face consultul ORL. Am zis astfel să încercăm să mergem și la un medic în Bacău, neanticipând, la acel moment, amplitudinea problemei pe care o avea fiica mea. În urma consultului ORL din Bacău, nu ni s-a spus că Elena ar avea vreo afecțiune gravă.

Acum cred că Dumnezeu a vrut să păstrez programarea din aprilie la dr. Mocanu. Doar că data programării coincidea cu unul dintre examenele pe care le avea Elena la facultate, fiind perioada sesiunii. De aceea, am îndrăznit să sun, gândindu-mă că s-ar putea face ceva să schimbăm ora sau data  consultației, pentru a putea ajunge și la examen. La telefon, i-am explicat domnului doctor, în mare, problema SIADH-ului și ne-a făcut o nouă programare pe 4 mai, spunându-ne, totodată, cu ce investigații să mergem la dumnealui.

A venit data de 4 mai, Elena a mers la consultație la dr. Bogdan Mocanu și de atunci am început să ridicăm vălul de informații ambigue. Problema pe care o avea fiica mea era mult mai complexă decât o banală sinuzită: diagnosticul real era de tumoră sinusală. Aceasta era întinsă în tot sinusul maxilar și mergea și în sus, spre etmoid și spre sinusul frontal. Ne-a recomandat intervenția chirurgicală de urgență.

Ne-a explicat cu răbdare și în cel mai mic detaliu ce înseamnă această patologie și în ce va consta intervenția, astfel că, deși primisem un diagnostic mai grav decât ne așteptam, aveam un soi de liniște interioară, știind parcă faptul că totul va decurge bine pentru fiica mea. A urmat un nou set de investigații amănunțite și am programat intervenția. Între timp, ne gândeam și la examenul de licență, parcă într-o încercare subconștientă de a ne umple mintea cu altceva. Eram convinse amândouă că Elena va fi operată și, în același timp, va reuși să treacă peste examenul de licență. La acel moment însă nu cunoșteam toate fațetele problemei care urmau să ne zdruncine câteva săptămâni mai târziu.

Intervenția chirurgicală

Programarea pentru intervenția chirurgicală a fost făcută în data de 14 iunie. Înainte de operație, domnul doctor ne-a recomandat să mergem la un consult la endocrinologie. În urma consulturilor endocrinologice realizate de doamna dr. Simona Jercălău, ni s-a confirmat că tumora sinusală este cauza pentru care nivelul sodiului scădea și ni s-a spus, totodată, că aceste cazuri sunt extrem de rare la nivel mondial.

Pe 14 iunie a avut loc intervenția chirurgicală – a fost o operație dificilă, însă pregătirea doctorului Bogdan Mocanu și a întregii echipe de la BRAIN Institute a contat foarte mult. Ceea ce m-a impresionat însă a fost bunătatea oamenilor. Pe lângă faptul că este un profesionist excepțional, dr. Mocanu este un om minunat din punct de vedere sufletește. Are o atitudine pozitivă, fără să fie exagerat. Este pozitiv și cu picioarele pe pământ, în același timp. Elenei i-a dat un curaj extraordinar atitudinea dumnealui. S-a purtat cu noi ca și cum eram membri ai familiei lui. Ne-a arătat că îi pasă minut de minut, iar asta a contat foarte mult.

În urma operației, dr. Mocanu a reușit să elimine cea mai mare parte a tumorei. Deoarece intervenția s-a făcut prin nas, o mică porțiune a tumorii nu a putut fi excizată, întrucât fizic, nu se putea ajunge în acea zonă, tumora fiind întinsă până sub sprâncene. A rămas astfel un mic fragment din tumoră în zona frontală. În funcție de rezultatul anatomo-patologic, medicul ar fi urmat să ia o decizie cu privire la abordarea tumorii rămase.

Zilele care s-au scurs de la intervenția chirurgicală și până la primirea rezultatului anatomo-patologic au fost cele mai lungi zile din viețile noastre. Ne-a impresionat însă implicarea sinceră a doctorului Bogdan Mocanu. Nu trecea o zi fără să întrebe dacă a sosit rezultatul. Eram uimiți că nu trebuia să punem noi presiune, să întrebăm noi, pur și simplu era la fel de implicat ca și noi.

Când în sfârșit a venit rezultatul, a venit ca un trăznet. Diagnosticul primit era de estezioneuroblastom, o formațiune tumorală rară, care era secretoare de ADH. Am consultat și un medic oncolog, de aici am primit recomandare către radioterapeut. Medicul radioterapeut ne-a recomandat radioterapie dacă, bineînțeles, chirurgul nu mai are altă opțiune.  Mingea a ajuns astfel din nou în curtea domnului dr. Mocanu, care a trebuit să analizeze toate coordonatele problemei și să găsească cea mai bună soluție pentru fiica mea. Ne-a oferit siguranța de care aveam nevoie și am decis să o opereze încă o dată. Întrucât de data aceasta intervenția ar fi urmat să se realizeze la nivelul sprâncenei, pe osul care protejează creierul și exista riscul de a pierde lichid cefalorahidian, a stat de vorbă și cu dr. Sergiu Stoica și a programat operația astfel încât să poată participa și dumnealui, în cazul în care ar fi fost necesar. 

Ca o mică paranteză, vreau sa vă spun că mi-e tare drag Dr. Mocanu – este un foarte bun specialist, dar, în același timp, lasă rezerva părerii și unui alt specialist. Faptul că știi când să lași orgoliul deoparte și să te consulți cu alți medici, totul spre binele pacientului, este de admirat.

A venit și momentul celei de-a doua intervenții: făcând doar o mică incizie deasupra sprâncenei, dr. Mocanu a reușit să scoată tumora în totalitate. Pe lângă faptul că a fost o reușită, intervenția a fost și foarte frumos lucrată, astfel încât toată lumea se întreba unde este operația. Nu mai spun că Elena era cu zâmbetul pe buze când s-a trezit din operație. Îmi aduc aminte expresia de pe fața domnului doctor atunci când a ieșit din sala de operație: era foarte încântat și ferm convins că Elena nu are nevoie de radioterapie. Nu vă închipuiți cât oxigen a putut să îmi dea această veste.

Evoluția postoperatorie 

După intervenție, evoluția Elenei a fost foarte bună. Nivelul de sodiu a crescut nesperat de mult, nivelul de lichide pe care îl poate consuma a ajuns la normal, iar viața ei se derulează frumos și firesc. Operația a fost o reușită din toate punctele de vedere. Starea de liniște și siguranța pe care ni le-au oferit domnul dr. Bogdan Mocanu și întreaga echipă de oameni minunați de la BRAIN Institute au contat foarte mult. Atitudinea lor pozitivă, calmul cu care ne răspundeau la toate întrebările, la toate grijile noastre ne-au ajutat să trecem cu bine peste șocul pe care l-am avut atunci când am primit vestea că Elena are cancer. Să primești acest diagnsotic pentru copilul tău, îți cam taie genunchii. Să știi că o mână de oameni tineri, frumoși la suflet, extrem de bine pregătiți îți sunt alături poate face diferența între a continua să speri și a abandona lupta. Noi am sperat că totul va fi bine până în ultima clipă și am avut dreptate. Le mulțumesc din suflet domnului dr. Bogdan Mocanu, doamnei dr. Simona Jercălău, doamnei dr. Anca Vișan, doamnei dr. Alexandra Ciocârlan, asistentelor, fetelor de la recepție și tuturor oamenilor buni cu care am interacționat cât am stat la BRAIN Institute.

Descrierea medicală a cazului, relatată de Dr. Bogdan Mocanu, medic primar ORL, poate fi parcursă aici.

 

Dr. Bogdan Mocanu, medic primar ORL: „Încă am mare încredere într-un sistem în care valorile sunt aşezate pe locul pe care îl merită”

Bogdan_MocanuDupă absolvirea secției de Medicină generală a Institutului Medico-Militar, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, Dr. Bogdan Mocanu a urmat rezidențiatul în ORL la Institutul ORL „Prof. Hociotă”. În perioada 2004-2011, a urmat cursuri de perfecționare și specializare la următoarele instituții medicale: Mayo Clinic (Minnesota, U.S.A.), Kopfklinik (Franfkurt, Germania), HNO, Kopf- und Halschirurgie Klinik (Erlangen, Germania) și Hopital FOCH (Paris, Franța).

Printre premiile internaționale obținute se numără Premiul „Cum Laude”, primit în anul 2002, la a XX-a Conferință Internațională a Tinerilor Otorinolaringologi (Sankt-Petersburg, Rusia) și Premiul „Summa Cum Laude”, primit în anul 2005, la a XXII-a Conferință Internațională a Tinerilor Otorinolaringologi (București).

Dr. Bogdan Mocanu face parte din valul de medici tineri care își fac meseria cu pasiune si care tratează cu empatie fiecare pacient. Are doi copii si speră ca ei să îi urmeze calea. În interviul de mai jos, ne oferă o perspectivă lucidă asupra tandemului sistem de stat – sistem privat de sănătate:

Ştiu că aţi început să va ataşaţi unui spital de stat încă din copilărie. Care sunt amintirile pozitive ale acelei perioade?

Pe la vârsta de 6-7 ani părinţii mei erau tineri specialişti, făceau multe gărzi şi stăteam peste noapte pe rând cu unul dintre ei că să nu rămân singur acasă… Făceam “naveta” între Spitalul Militar Central din Bucureşti şi Institutul ORL “Prof. Hociotă”. Am intrat în contact cu oameni, pacienţi, boli, ştiam încă de atunci cum arată o sala de operaţie, spitalul era un fel de „a doua casă”. Peste mai mulţi ani, mi-am efectuat rezidenţiatul în Institutul ORL “Prof. Hociota”, încă mai aveam lângă mine asistente şi medici pe care îi cunoşteam din vremea când copilăream pe holurile spitalului.

Care sunt amintirile negative şi de când provin ele?

Nu am amintiri negative de atunci. Erau alte vremuri, relaţiile interumane erau altfel. Oricum eram copil şi nu înţelegeam poate multe lucruri.

Cum v-aţi hotărât să faceţi pasul către medicină privată?

Meseria de medic este prin menirea ei o îndeletnicire nobilă, cu prestanţă. Metoda „plicului”, a plăţilor informale te cobora în fiecare zi de pe acel „piedestal” al Omului Medic şi te aşează lângă un bişniţar mărunt de la un colţ de stradă. Când am realizat că sistemul privat de sănătate te poate repune în drepturi, te poate „spăla” de acele păcate, am început serios să fac paşi în acest sens.

Simţiţi că oferiţi din profesia dumneavoastră mai puţin acum decât înainte?

Am lucrat 7-8 ani în paralel atât în sistemul de stat, cât şi în cel privat. Consultăm la fel, operăm la fel. Niciodată nu a existat vreo diferenţă în abordarea pacientului pentru că acesta se află într-un spital privat sau „la stat”. Pacienţii mei ştiu asta, au simţit lucrul acesta. Poţi să te gândeşti că oferi mai mult doar prin prisma accesului la echipamente mai noi şi mai performante.

Cum arată azi programul dumneavoastră? 

În general, dimineaţă operaţii, după-amiază consultaţii şi seara 2-3 ore de e-mailuri şi convorbiri telefonice cu pacienţii, toate apelurile pierdute în timpul zilei trebuiesc reluate… Nu este un program comod, dar este singurul cu care poţi face faţă, cu care poţi să „acoperi” necesarul de implicare.

Care este principala diferenţă între spitalul de stat şi cel privat?

Bineînţeles dotarea cu aparatură şi accesul la investigaţii de înaltă performanţă, dar poate la fel de importantă este şi Echipa. Oamenii pe care îi selectezi, îi formezi şi cu care lucrezi zi de zi sunt de multe ori mai preţioşi decât spitalul ca entitate. În privat poţi să îi trimiţi la traininguri, să îi remunerezi conform performanţelor, poţi să îi motivezi.

Care credeţi că este principala problema a spitalelor de stat?

Înainte se vorbea despre dotare. Acum lucrurile au avansat, dotarea există în multe spitale de stat, dar nu mai există oamenii care să o utilizeze. Spitalele de stat nu plătesc cursuri pentru medici şi asistente, fiecare merge să se specializeze pe banii lui. În momentul în care se întoarce, primeşte acelaşi salariu care nu îi permite nici măcar să participe la un congres pe an şi este arătat la ştirile de la ora 5 că i-a strecurat cineva 10 lei în buzunar… trebuie să ai o mică doză de masochism că să suporţi toate aceste lucruri. Nenorocirea este că mulţi dintre aceşti oameni aleg să plece în afară ţării şi nu în sistemul privat. Lipsa aceasta acută de personal medical se va vedea din ce în ce mai mult în următorii 10-15 ani pentru că un om nu îl formezi în 2-3 ani; construieşti un medic bun în cel puţin 15 ani, iar o asistentă profesionistă în peste 10 ani.

Care este legătura dintre management şi profesia dumneavoastră medicală?

Am încercat să le combin. Ziua are tot 24 de ore şi dacă eşti un simplu medic şi dacă eşti în acelaşi timp şi director de unitate spitalicească… Trebuie să renunţi la ceva. Câte puţin din timpul alocat pacienţilor, somnului, familiei. Am încercat să fac asta 5 ani, după care am realizat că nu le poţi face perfect pe toate odată. Trebuie specialişti în managementul sanitar. Nu medici, nu profesori, doar oameni cu şcoală adevărată de management.

Cum vedeţi viitorul? Credeţi că medicii tineri au o şansă?

Am doi copii şi sper din tot sufletul să urmeze aceeaşi cale. Cred că această meserie poate să ofere energie pozitivă şi pentru cel care o practică şi pentru cei din jur. Eu încă am mare încredere într-un sistem în care valorile sunt aşezate pe locul pe care îl merită.

Cronica unei magii în săptămâna patimilor

 Doamna Cristea a primit diagnosticul de adenom hipofizar la sfârșitul lunii februarie a acestui an. O lună mai târziu, în data de 10 aprilie, urma să fie operată de dr. Sergiu Stoica, medic primar neurochirurg, asistat de dr. Ciobotaru Georgian, medic rezident neurochirurg. Mai jos, redăm povestea celor patru zile petrecute în cadrul BRAIN Institute, expusă chiar de doamna Cristea:

(28.02.2017  ora  18,30 – Cabinetul  domnului  doctor  Sergiu Stoica – Brain Institute)

Port  un  munte  de frică  în  spate. Foarte  greu  îmi  stăpânesc  tremurul  mâinilor.  Degeaba  mă  sfădesc … așa  m-a  făcut  mama: fricoasă. În fața  mea – ei,  ”magicienii” – calmi,  surâzători,  amabili.

-Aveți  încredere,  nu-i  chiar  așa  de  dificil.  Putem  s-o  facem!- spune  șeful  cel  mare.

Între  ochii mei,  pândiți  la  colțuri  de lacrimi  și  ochii  lui  calzi,  veseli,  luminoși  se  țese,  ca în  poveste,  un  pod  nevăzut  de  încredere, de  speranță. Pășesc  pe  acest  drum.

-Vorbiți  cu  Camelia  și  facem  programarea.  Vă  aștept….. 

 (10.04.2017     ora  10,30  – Spitalul  Monza  – Brain  Institute)

Sunt  internată  și  aștept  ”întâlnirea  de  gradul 0”, în  sala  de  operație. E  luni,  prima  zi  din  Săptămâna  Patimilor. Mă  simt ca  o  pasăre  captivă  în  colivie.  Gratiile  se  apropie,  se  strâng,  se  apropie,  mă  strâng. În  jurul  meu 5 oameni în  halate  albe – tineri,  toți  foarte  tineri,  înspăimântător  de  tineri.  Cum  vor  reuși să  pătrundă  cu  instrumente  și  tehnologie sofisticată  în  miezul  capului meu. O, Doamne, poate  că n-ar  fi  trebuit  să….

-Așezați-vă  aici, vă  rog.  Nu  tremurați! Nu  trebuie  să  vă  fie  frică! Nu….

Totul  se  ridică,  se  volatilizează,  urcă  spre  tavan, închegându-se în  cele  două discuri  metalice cu  luminițe  orbitoare.

 (Ora 13,30)

Voaluri  albe, cețuri,  dantele  brumate, perdele  de  zăpadă, brocarturi  de  brumă. Treptat  se  detașează cercul  argintiu  al  unui ceas  agățat  pe  perete. Pipăi  cu  auzul, abia  dezmorțit,  zgomote  ciudate. O  mână  ușoară  îmi  potrivește  mai  bine  tubușorul  transparent  prin  care  oxigenul  intră  în  nările  mele vlăguite. Văd – ca  prin  sită – pe  mâna  dreaptă  trei  perfuzoare. Pe  deget – un  cleștișor colorat  pentru  puls. Celălalt  braț  este  și el perforat  de  ace  și strâns  în  manșeta  unui  tensiometru  care  se  declanșează  automat  din  30  în  30  de  minute, rupând, o  dată  în  plus,  discontinuitatea  percepțiilor. Pierd  contactul  cu  realitatea și  mă  trezesc  sub  mălinul  înflorit  de  acasă. Alb  și  el,  precum  cearșafurile  care mă înfășoară…  Crenguțele,  cotropite  cu  strugur  de  floare  ca omătul  și  parfumateee…  parfumate  cum  nu  se  poate  mai delicat.   Deschid  ochii  brusc  și  mă  trezesc  iar  la  terapie  intensivă. Buzele  mele – dune  aspre  de  nisip. Asistenta  îmi  dă  să  sorb  câteva  picături  de  apă  printr-un  pai  lăptos. Recad  în  starea  aceea  care  te  poartă  într-un  spațiu  suspendat,  atemporal.

Mălinul  alb,  troienit  de  floare, îmi  face  iarăși  semn  cu  crenguțele  grele  de  petale. Parfumul este  răscolitor,  puternic,  ținut  prizonier toată iarna , în  adâncile  hrube  ale rădăcinilor. O mână  sau o  ramură  de  floare îmi  atinge  brațul. Totul  glisează  într-un dans  de  gumă.

-Mă  recunoașteți,  doamna?

Aha, gândesc  în  confuzia  generată  de  anestezie, aha,  e îngerul  meu blond! Ce  firesc să-l  descopăr  lângă  mine. Vra  să  zică … eu …eu … acum sunt…

-Eu sunt Camelia, Camelia Barbu!

Se învâltoresc gânduri  nesigure,  adormite  pe  jumătate.  În  stânga  mea,  pe  grilajul  de  metal,  vopsit  alb,  al  patului,  se  arcuiesc  două  sprâncene  peste  luminile  căprui  ale  ochilor, părul  ca  spicul copt…  Și  iarăși  mălinul care-mi  face  semn  cu  toată  coroana  lui de  flori… coroană  de  flori … coroană  pentru …co-roa-nă?!

-E  bună  tensiunea,  e  bun  pulsul,  domnule  doctor!  Pacienta  e  bine!    

De  la  capătul  patului, privirea  doctorului Stoica  mă îmbrățișează  și  mă  desparte  de  lumea  mălinului. Din  brațele  mele, din  tot  trupul  meu,  din  firele  care  mă  leagă de  aparate se  încheagă  podul  pe  care  pășesc cu  încredere nouă. La  capătul  lui, doi  ochi  care-mi  zâmbesc  încurajator, înțelegător,  șăgalnic.

(13.04.2017  –  Joia  neagră din  Săptămâna  Patimilor)

Chirurgul  vine la  vizită,  însoțit  de învățatul – învățăcel –  cel  care la  primul  consult m-a  primit cu  căldură, ca  pe  o  veche  cunoștință … ar  putea  fi  copilul  meu…

-Așa  cum  v-am  promis,  vă  fac  externarea. Văd că  vă  simțiți  bine,  operația  a  decurs  normal,  ne  vedem  peste  vreo  două  săptămâni,  la  control.

Pentru mine, joia  neagră a  devenit albă. 

(14.04.2017 – Vinerea Mare – Piatra – Neamț) 

Nu-mi  vine să  cred. Sunt  acasă. Mălinul  își  leagănă  crengile  încărcate  cu  flori și  lasă  petale  mărunțele  și albe să  plutească  în  aerul  îmbălsămat. Am  vopsit cu  brațele  înnegrite  de  la  perfuzii  și  analize  câteva  ouă  roșii. E  vinerea  mare.  Mâine  seară – Învierea. Și  eu  am  înviat  din  copleșitoare  spaime  și  temeri. Privesc  mălinul și  mi  se  pare că flutură prin  crengi  aripi  argintii de  înger. O  pasăre  cenușie  se  ridică  în  zbor  alb de omăt. Ș i- odată  cu  ea – o  străfulgerare  de  înțelegere  îmi  trece  prin  minte:  uneori, ingerii  își  ascund  aripile  sub  halate albe  de  medic. De-si-gur!!! Cum  de  nu  mi-am  dat seama  mai  devreme!? Abia acum  înțeleg! Sunteți  îngeri,  nu  oameni,  nu-i  așa domnule  doctor???

Altfel  cum  ați  putea  să  faceți atâtea  minuni?

Mulțumiri doctorului  Sergiu  Stoica – MAGISTRUL,

doctorului  rezident Ciobotaru Georgian – DISCIPOLUL,

doamnei  manager  pacienți  Camelia  Barbu

profa  de  verbe,

pentru  conformitate  prof. Cristea Maricica Monica

aprilie, 2017